Cumplita încercare

La patru luni de la operaţie, Cristi Minculescu a făcut o "repetiţie" generală la Şimleu Silvaniei, după care a cântat la "Peninsula".

Recent, Cristi ne-a descris încercările prin care a trecut: "Am avut dublu ghinion: o dată că am moştenit boala de la tata fără să ştiu, şi a doua, că n-am putut s-o duc pe picioare, cum fac alţii. La mine, problema a fost că am mers foarte mult timp numai cu 3% suprafaţă curată din ficat. Când nu se mai putea şi «lubeniţa aia» apăsa pe nervul sciatic, n-am mai putut. Nu puteam să stau pe picioare, mă forfeca. S-a întâmplat ce ştiţi cu toţii, dacă nu era nevastă-mea, estimările erau foarte sumbre - spre Crăciun sau Anul Nou - pentru că suprafaţa aia cu chisturi ar fi invadat diafragma şi aş fi dat în insuficienţă de organe: cardiacă, respiratorie, renală... Plus că tandemul care ne-a operat nu putea să-i propună Rodicăi să doneze, având în vedere codul lor deontologic. Numai că ea a crezut foarte mult, e mult mai optimistă ca mine în general şi am avut noroc. A fost şi Dumnezeu! Eu am avut noroc cu ea, pentru că, dacă nu era ea, la ora asta eram rău de tot. Ne-am cam prins noi că totul e în regulă când ne tot opreau acolo şi au început să-i facă teste amănunţite Rodicăi. Au făcut volumetria ca să vadă cât puteau să-i ia ei fără s-o afecteze şi cât trebuiau să-mi pună mie. Până la urmă totul a ieşit bine, erau două variante: din fericire, a ieşit varianta A (de la apţi). Ţin minte când m-am trezit după operaţie eram «răstignit» cu perfuzii la ambele mâini şi primul lucru pe care l-am făcut a fost să cobor privirea şi să mă uit încet-încet după «lubeniţă». Când am văzut că nu mai e, primul gând a fost că, în sfârşit, acum voi putea îmbrăca tricoul de la Londra, cu Hard Rock Café. Pe măsură ce controalele vor fi cât mai rare înseamnă că e în regulă. Oricum, eu trebuie să iau buline toată viaţa. La Rodi, operaţia nici nu se cunoaşte, are un fel de L întors, nu se vede că a fost tăiată. Iar a mea e în formă de Mercedes! Normal că sunt restricţii cu «susţinătorul de efort» până la 1 aprilie... nu că aş rupe lanţul; pe urmă şi la mâncare nu mai am voie toată viaţa grapefruit, pentru că nu ştiu ce reacţie secundară are cu medicamentele pe care le iau. Nu a dorit nimeni evenimentul ăsta, dar eu am plătit un preţ prea mare ca să se convingă lumea că nu aveam ceea ce se vehicula".

După 40 de ţigări pe zi, s-a lăsat!
Iată ce a mai spus Cristi: "În acea perioadă am fost supuşi unei presiuni mediatice cu care nu eram obişnuiţi, s-a scris despre noi mai mult decât la aniversarea grupului! În concluzie, a fost un eveniment nefericit şi îi mulţumesc lui Dumnezeu şi lui Rodi că putem sta acum de vorbă; altfel, aţi fi vorbit voi despre mine. Doctorii ăştia sunt nemţi şi nu se joacă. Înainte de a pleca de acolo ei au spus aşa: «Nu este nici un fel de problemă cu cântatul, dar e la latitudinea ta, cum te simţi. Dacă e vreo problemă după primul sau după al doilea concert, nu mai trebuie să ne suni. E gata!». Dar până acum nu sunt probleme... iar eu am semnalele mele de alarmă. În plus, mai am un mare avantaj: impunându-mi-se să nu mai fumez, altfel stau lucrurile la efort. Medicii germani au fost destul de şmecheri să-mi interzică fumatul ca să mă îngraş! Cel mai rău mă simt după ce mănânc şi vreau să-mi aprind o ţigară, înnebunesc! Înainte fumam 40 de ţigări pe zi, din alea grele! "