Mihai, omul din umbră

Realizator de emisiuni muzicale tv, Mihai "Mike" Godoroja are propriul grup, Blue Spirit. La Iris e responsabil cu "trecerea la nivelul superior".

Din 1996 şi până astăzi, Godoroja este alături de Iris, a propus idei noi pentru materialele discografice şi pentru toate spectacolele formaţiei, diferite de la un an la altul. Când a fost prima colaborare cu Iris? "Cred că era toamna lui '91 când i-am propus lui Cristi să facem un «videoclip», în sensul în care se putea realiza la TVR, la piesa «Cine mă strigă în noapte» a lui Adrian Ilie, de altfel compozitorul meu preferat. În  1992 m-am alăturat eforturilor lui Dorian Ciubuc de a face aniversarea «Iris 15 ani» la Polivalenta din Bucureşti... La Arenele Romane, tot în '92 am avut revelaţia adevăratei valori a grupului Iris, pe atunci ei cântau prin Italia pentru a câştiga ceva bani, pentru că în România realmente nu se întâmpla mai nimic... Formaţia lui Ian Gillan, celebrul vocalist de le Deep Purple, urma să intre în scenă şi trebuia facută o schimbare de ordine... Cine să cânte după Gillan? Nu voia nimeni..."
 
GILLAN BAND, ÎN DESCHIDERE
"Atunci Moţu' Pittiş a propus relaxat: «Îi punem pe Iris, că ştiu eu de ce!». Şi a avut dreptate, după Gillan (de altfel, fascinant) au apărut ca din senin bannere cu Iris şi grupul de fani care încurajau «echipa noastră» ca la un meci din Cupa Campionilor, în care ai noştri, mai prost hrăniţi şi modest plătiţi, trebuiau să facă «pe dracu'n patru» să câştige! După primele trei piese pe care le-a ascultat cu atenţie, Gillan a exclamat: «This guy  has the voice of rock!».

Dar prima intrare adevărată în scena a fost în 1996, când Dorian Ciubuc (acelaşi Dorian rămas alături de ei până azi) m-a rugat să fiu redactor de disc pentru primul album Iris la o casă privată de discuri, Zone Records, licenţiată Polygram. Fiecare album de la «Lună plină» încoace a însemnat o puternică implicare emoţională şi creativă din parte-mi... dar aş putea fi totuşi subiectiv şi să spun că două sunt titlurile care m-au atras constant, «Lună plină» şi «Miraj»... Tot în 1996, doamna Felicia Filip a fost propusă de Vali Mareş, la rugămintea mea, de a face cu Cristi un duet... Minculescu era foarte jovial şi amabil, optimist şi deschis, iar doamna Filip afişa o anume relaxare şi dorinţa de a experimenta, pentru mine ca producător a fost ca o mană cerească... aşa a rezultat «Baby»!"

ATHENAEUM
"Ideea mi-a venit după audiţia unui album Miles Davis cu orchestra lui Gil Evans şi mai ales după vizionarea unui VHS cu un concert Gil Evans Orchestra plays Jimi Hendrix... Am sosit la sala de repetiţii cu propunerea Athenaeum şi toată formaţia a făcut linişte subit... Doar Nelu a rupt tăcerea: «Măi, Mihai, dar asta e prea de tot, n-o să reuşim în veci!».  Şi am venit cu albumul «Deep Purple in Concert With The London Symphony Orchestra», după care Cristi a zis: «O facem... ce-o să mă prăpădesc de râs când o să înceapă Nelu să bată toba de-o să le sară perucile la viori!». Şi aşa a început totul, cu o muncă titanică dusă alături de «Othello» Florentin Milcoff, care îşi luase în serios rolul de orchestrator, şi «Pipaiu» Gabi Andrieş, în postura de inginer de sunet. Spectacolul a fost pus în scenă împreună cu soţul doamnei Filip, reputatul regizor de operă Cristian Mihăilescu, care a adus acea notă de «supleţe» şi «îndrăzneală» artistică a întregului act scenic. Invitaţii i-am stabilit eu, Cristi şi Nelu, dar toate propunerile au venit de la mine... Evident că am plecat de la relaţia muzicală din 1996, cu doamna Felicia Filip, şi am definitivat un videoclip, «De vei pleca» - cover după Whitesnake, «We Wish You Well». A fost un spectacol greu şi frumos în acelaşi timp... biletele s-au vândut în câteva zile, iar în ziua concertului, în faţa sălii erau mulţi oameni dornici de un bilet în plus..."