Reverenţa artiştilor către public

Povestea celor de la Iris încântă în orice moment sufletele iubitorilor de rock, şi nu numai... Eterna Iris s-a format în 1977, la Bucureşti, în următoarea componenţă: Nelu Dumitrescu - tobe, Nuţu Olteanu - chitară, voce, Emil Lechinţeanu - bas... iar din 1980 Cristi Minculescu completează structura formaţiei. Relaţia dintre membrii trupei a avut însă suişuri şi coborâşuri. Într-un interval de timp relativ scurt au avut loc migrări de la un grup la altul, reveniri, certuri şi împăcări.

Perioada dificilă cu care se confrunta rockul din România a avut totuşi efervescenţă. De fapt, nucleul grupului Iris s-a format la sfârşitul anului '75, când Deep Purple, Led Zeppelin şi Jimi Hendrix erau idoli. Locaţiile pentru repetiţii erau foarte greu de găsit, iar disponibilitatea lor îi costa mult pe tineri. Astfel, Nuţu, Emil şi Nelu au început să repete, în fiecare după-amiază, între orele 15:00 şi 22:00, la Fabrica de Mezeluri Popeşti-Leordeni.

Debutul pe scenă a avut loc în "Clubul de la ora 7", dar prima mare apariţie pe o scenă se produce în 1977, la Sala Polivalentă, într-un concert în care greii erau Roşu şi Negru, FFN şi Sfinx. Deşi nu erau pe afiş, la iniţiativa lui Aurel Gherghel, cei de la Iris au cântat ca "trupă de încălzire" trei piese: "Lumina", "Ţara adevărului" şi "Ape curgătoare". Cei 6.000 de spectatori au fost entuziasmaţi de prestaţia noului grup.

Dar greul abia începea... Emil, autorul celebrei piese "Corabia cu pânze", a plecat din formaţie cu gândul la emigrare şi au venit Sorin Chifiriuc şi Lucian Chivu, la voce. Sorin a luat chitara bas, lăsându-l pe Nuţu solist şi a încercat să introducă la Iris nu numai ordine şi disciplină, cât şi studiul notelor. În urma unor divergenţe cu Chivu - pe de o parte, şi cu Olteanu - pe cealaltă, Chifiriuc pleacă de la Iris. Chitarist bas este cooptat Anton Haşiaş (de la Harap-Alb), dar acesta condiţionează venirea la Iris numai împreună cu un băiat pe voce - nimeni altul decât Cristi Minculescu.

Când totul părea că merge bine, în 1980, Nuţu Olteanu pleacă la Roşu şi Negru, trupa lui Liviu Tudan şi una dintre cele mai de succes formaţii de la acel moment.

După un scurt interimat asigurat de Clement Iordănescu (fratele lui Florin, basist în Curtea Veche 43), la Iris vine Adrian Ilie, de la Domino. Dar după câteva concerte, unele de mare succes de la Club Z şi Arenele Romane, Nelu Dumitrescu pleacă şi el de la Iris, tot la Roşu şi Negru. În locul lui este cooptat la început Gelu Ştefan, apoi Nikki Dinescu, iar Ilie compune câteva piese care vor deveni hituri: "Pământul îl cuprind", "Călătorul" şi "Cine mă strigă în noapte". În 1982, după un concert la Arhitectură, Nelu şi Nuţu revin la Iris, împreună cu Marti Popescu (Domino).

De vei veni
Începe colaborarea cu Cenaclul Flacăra, condus de Adrian Păunescu, dar formula Cristi - Ilie - Marti - Nelu nu avea să dureze prea mult. Primii doi au plecat pentru a forma Voltaj, împreună cu Dan Cimpoeru, Nikki Dinescu şi Rad Horaţiu.

Iris ajunge la o formulă inedită, alături de Nuţu - Nelu - Marti ajung Sanda Lăcătuş, voce şi Florin Ochescu - chitară, dar nu pentru multă vreme, pentru că Minculescu va reveni la Iris. Urmează însă plecarea lui Ochescu şi, din nou, a lui Cristi Minculescu. Acesta din urmă fusese atras de Cenaclul Flacăra şi trupa "Totuşi". După câteva luni de pauză, Nuţu - Nelu - Marti îl conving pe Adrian Ilie să revină. Dar era nevoie şi de un solist vocal: acesta va fi Dan Bitman. Cu ocazia venirii lui Bitman, repertoriul Iris se îmbogăţeşte cu noi piese, printre care sunt de menţionat: "Zorile", "Albina", "În calea norilor", "De vei veni". Marti este atras însă de Holograf şi părăseşte Irisul, fiind înlocuit de Doru Borobeică. La scurt timp, Adrian Ilie (cu actele depuse pentru emigrare în SUA) este înlocuit la Iris cu Bogdan Stănescu, care nu stă prea mult. Imediat după aceea, Dan Bitman pleacă la Holograf, iar Cristi Minculescu revine în trupa care l-a consacrat. Mihai Alexandru vine şi el la Iris. Timpul schimbărilor însă nu a apus... Nuţu pleacă la Holograf, iar Mihai părăseşte trupa. Postul de chitarist e ocupat imediat de Valter Popa, iar grupul ajunge la formula consacrată: Nelu, Cristi, Boro, Valter.

Până la această componenţă, Iris a crescut în popularitate. Spectacolele au devenit o mare revărsare de energie, de la trupă spre public şi înapoi. În consecinţă, băieţii au fost din ce în ce mai hăituiţi, cenzuraţi, ameninţaţi.

"Iris I", "Iris II" şi "Iris III"
Primele discuri ale trupei au rămas adevărate albume de referinţă în istoria rockului românesc. Piesele au pătruns încet, încet în inimile ascultătorilor, fapt care i-a conferit lui Iris titlul de cea mai bună formaţie de rock.

În continuare, discografia Irisului a fost completată de albumele: "Iris IV" - 1990, "Iris" - 1993, "Best of Iris" - 1993, "Lună plină" - 1996, "Iris - 20 de ani" - 1997, "Miraj" - 1998, "Casino" - 1999, "Iris 2000" - 1999, "Athenaeum live Vol 1" - 2000, "Athenaeum live Vol 2" - 2000, "De vei pleca" - 2000, "Mătase albă" - 2002, "4Motion" - 2003, "Iris Maxima" - 2005 şi "Cei ce vor fi" - 2007. Acest din urmă disc a fost lansat la data de 5 octombrie 2007, la Aeroportul Băneasa, În cadrul concertului aniversar "Iris - 30 de ani". Pentru acest moment aniversar a fost editat un dublu CD care cuprinde colaborări cu nume de marcă precum: Felicia Filip, Maia Morgenstern, Nicu Covaci, Adrian "Artan" Pleşca, Tudor Chirilă, Mihai "Mike" Godoroja, Adrian Despot, Vlad Miriţă, Florin Chilian, corul "Accustic", Nuţu Olteanu, Abis, Voodoo, Cezar Popescu şi Adrian Pintea.

"Ajunsă acum la 30 de ani de carieră, Iris mulţumeşte timpului că a avut răbdare cu o formaţie ce s-a născut în inima publicului, a trăit mereu din respiraţia fanilor şi s-a întors cu o largă reverenţă către toţi cei care i-au urmărit"