Zborul unei stele

I-au plăcut Tina Turner şi Gianna Naninni. Pe scenă a fost întotdeauna ea: Laura Stoica.

I-au plăcut Tina Turner şi Gianna Naninni. Pe scenă a fost întotdeauna ea: Laura Stoica.


A cunoscut-o pe Laura Stoica prin prisma unei profesii de suflet, cea a cântecului. Spectacolele, festivalurile, concertele le-au apropiat destul de mult. Muzica, arta care te apropie foarte tare de sufletul oamenilor, le-a făcut să se aprecieze reciproc. Carmen Trandafir îşi aminteşte cu mare drag, dar şi cu nostalgie despre Laura Stoica, mai ales că una dintre piesele celei din urmă se leagă de începutul carierei primeia dintre ele: "Eu, la debut, am interpretat o piesă de-a Laurei – «Dă, Doamne, cântec», piesă pe care o cânta cu ani în urmă la «Festivalul de la Mamaia», îşi începe artista povestea.


UN NOIAN DE AMINTIRI. Carmen Trandafir regretă că de-a lungul timpului nu a reuşit să se apropie mai mult de Laura Stoica: "Multe dintre colegele mele au fost foarte apropiate de ea, eu mai puţin. Cu toate acestea, păstrez în suflet un noian de amintiri plăcute care nu ar încăpea în câteva fraze. Dacă le-am povesti, nu ar mai avea acelaşi farmec. Vor rămâne momentele noastre unice. În turnee, am descoperit-o pe Laura ca fiind o fire foarte săritoare, sociabilă, spirituală".


ÎNCREDERE ÎN OAMENI. Un artist unic, un om, asemenea. "Mai frumoasă" de fiecare dată când urca pe scenă şi cânta. "În primul rând, am apreciat foarte mult vocea ei, spune Carmen Trandafir. Avea un timbru special. Timbrul Laura Stoica... în rest, mărturisesc că am apreciat-o foarte mult ca om. Era foarte deschisă şi sinceră. Nu cred că avea foarte multe secrete. Îi plăcea să-şi aştearnă gândurile alături de noi. Dacă avea o problemă, ne-o împărtăşea întotdeauna. Era un om care avea încredere în oameni. Lucru rar întâlnit în lumea artiştilor.
Pentru Carmen Trandafir, Laura Stoica a fost şi va rămâne un artist adevărat, chiar dacă nu a fost apreciată în timpul vieţii la adevărata ei valoare. "A compus muzică foarte bună, a avut un gen aparte, o voce specială. O artistă adevărată, originală. De-a lungul carierei ei, nu a copiat pe nimeni. Păcat că nu a fost apreciată atât cât trebuia."


SPIRITUL MUZICII. În anii ’80-’90 se trăia altfel şi se simţea altfel muzica adevărată. Timpul a trecut, vremurile s-au schimbat, oamenii la fel. "Simt că atunci lucrurile erau diferite. Se simţea un spirit de competiţie adevărat, mărturiseşte Carmen Trandafir. Ştiu cât de mult suflet puneam cu toţii ca să putem avea o prestaţie bună pe scenă: odihnă, profesionalism, repetiţii, pregătiri cu o lună înainte. Pentru Festivalul de la Mamaia, timp de o lună, repetam zi de zi cu orchestra. Parcă nu era atâta superficialitate. Genurile de muzică se schimbă şi este normal să fie aşa. Nu vreau să mă plâng, pentru că astăzi încerc să ţin pasul cu moda. E adevărat că faţă de începuturile noastre acum există mulţi care nu-şi merită titulatura de artist. Dar oricum ar fi, publicul nostru va rămâne al nostru."


LA FINAL... Cele două artiste s-au întâlnit pentru ultima oară cu mult timp înainte de a se întâmpla tragedia. "A fost o veste-şoc, foarte dureroasă pentru noi toţi. Mai ales modul în care s-a sfârşit. Cred că ar fi fost şi mai tragic să fim în postura lui Nico. Ea s-a despărţit de Laura chiar în aceeaşi seară, pentru că au avut spectacol împreună. Un final tragic", încheie Carmen Trandafir.