,,Nu ştiu din ce e plămădită”

Ce a moştenit Mădălina de la părinţi? Printre altele, “defectul” de a-şi pu­ne su­f­letul în pal­­mă prea repe­de. 

 
Cea mai mare bucurie pe care a adus-o Mădălina pă­­rinţilor ei a fost chiar venirea sa pe lume. Domnul Ion Manole, tatăl artistei, îşi aminteşte cu emoţie că în di­mi­neaţa de 14 iulie 1967 se în­torcea de la schimbul trei,  de la Brazi, şi pe drum a ­pri­mit vestea de la o rudă. Avea o fetiţă!  “Eram aşa de feri­cit, am mers în oraş şi am cum­părat tot felul de lucruşoare pentru ea, am cheltuit vreo două salarii... Am dat de băut la jumătate din Vălenii de Munte de bucurie”. Cînd au adus-o acasă, cei doi soţi au aşezat fetiţa între ei şi au început să plîngă de fericire. Au dus-o la gimnastică, dar i-a fost frică, apoi la atletism, dar tot muzica s-a prins de ea. Era o fetiţă lipicioasă, spun ai ei. Se făcea repede plăcută, rudele o iubeau mult, ca şi pe fratele ei, Marian, mai mic cu un an decît ea. Erau nepoţii exemplari ai neamului. 

STILOU CU PENI­ŢĂ DE AUR. Cînd a fost cel mai mîndru de ea tatăl ei? “Cînd a intrat la Liceul de Chimie din Ploieşti, fără nici o pregătire. Era a zecea pe listă, dar ca medie a treia, cu 9,86. Am dus-o la o cofe­tărie, i-am luat apoi şi un stilou cu peniţă de aur”, povesteşte tatăl artistei. Mama ei, la fel de fericită pentru succesul fetei, îşi amin­teşte cu mare drag de anii în care şi-a lăsat serviciul de telefonistă pentru a-şi creşte cei doi copii.

“Pentru noi, Măgduţa a fost un bulgăr de aur. Ca pă­rin­ţi, noi n-am ştiut de ea, şi-a purtat de grijă, nu ne-a cerut nimic. Cînd a fost supărată nu ne-a spus, a preferat să sufere în tăcere, ca să nu ne su­părăm şi noi. Nici nu me­ri­tăm să stăm înaintea ei, aşa este de bună, de decentă, de darnică”, spune doamna Eu­genia (Lili).

Radioul le-a fost un izvor de bucurie, au auzit-o ani în­tregi la emisunile muzicale. Au mers la spectacolele ei, la lansări, pe Litoral. Un vis fru­mos, care a avut însă şi unele mo­­mente amare. La un mo­ment dat, presa de scandal a scris şi spus lucruri urîte şi neadevărate despre Mădă­lina, cum nu şi-au putut închipui vreodată. Tatăl Mădălinei a făcut un diabet pe fond de su­pă­rare. Iar mama ei a rămas cu tristeţea acelor răutăţi.

Întorcîndu-se la lucrurile fru­moase din copilărie îşi amin­tesc de cuminţenia Mă­dă­linei, de seriozitatea ei, de faptul că făcea mereu doar ce credea că e bine şi dacă greşea ceva, repara totul.

FRATE DE ARTIS­TĂ. Fratele artistei, Ma­rian Manole, a avut o revelaţie cînd a descoperit ce soră deo­sebită are pe scenă, la ser­bări. Era o domnişoară frumoasă, care vrăjea lumea cu vocea şi chitara. “Mi-am dat seama că sora mea este un om deosebit. Nu mai era fata cu care mă băteam cu pernele prin casă”. Marian a urmat-o prin turnee vreo zece ani, i-a fost un fel de bodyguard. “Mi se umplea inima de bucurie că sînt fratele ei”, spune Marian. Nu ştie nici acum cum de a reuşit singură în Bucureşti să devină atît de tare. “Nu ştiu din ce e plămădită, are o dîrzenie şi o tărie cum eu nu am”, mai spune fratele ei.

Citește pe Antena3.ro

Un băiat de 18 ani riscă 20 de ani de închisoare după o vacanță cu familia în Dubai. De ce este acuzat

Ce boacăne făceau în co­pi­lărie cei doi fraţi? Destule. O dată au pisat toate globuleţele din pomul de iarnă şi se bucurau de cum arată pe covor. Ma­ma nu s-a bucurat atunci. Iar altă dată, au plecat pe furiş la un spectacol cu Iris. Mama lor pierduse cheia şi cînd s-a întors de la serviciu a fost nevoită să stea la o soră a ei. I-a bătut atunci pentru că nu au spus unde pleacă. Doam­­nei Lili îi pare rău şi azi.

Mădălina a moştenit ta­len­tul muzical de la mama ei, care cînta muzică populară. Verişoara ei Coca Andronescu, o chema la Bucureşti să de­vină artistă, dar căsătoria a schimbat drumul vieţii. La bu­nica de la Pătîrlagele, Mă­dă­lina a învăţat să se roage, de atunci a rămas o fire cre­din­cioasă. Ce speră acum pă­rinţii pentru Mădălina Ma­nole? “Dacă ar ajuta-o Dumnezeu să aibă şi ea un copil, ne-ar fi bătrâneţea mai li­niştită”. Este singura neîmplinire pe care o au în ceea ce o priveşte pe fiica lor.
 

Amintiri, jucării...

Mădălina vine acasă la părinţi foarte des. Cînd este cazul, vine şi de cîteva ori pe săp­tă­mînă, dar în general la două săptămîni. Au fost şi rămîn o familie unită. Prin casa părin­ţilor sînt fotografii cu Mădă­li­na, afişe, revistele în care s-a scris despre ea sînt păstrate cu sfinţenie. Am văzut chiar o păpuşă care îi semăna. Mai este păstrat şi un căţeluş galben de pluş, chinezesc, de ca­re s-a bucurat copilul Mă­dă­lina la un Crăciun cînd avea 6 ani... Uneori o năpădeşte d­o­rul după locul în care a copi­lă­rit şi mer­ge acolo. Familia Ma­nole s-a mutat de mai multe ori. Dar într-unul din locuri a petrecut cea mai mare parte a copilăriei Mădălina şi acolo re­vine o dată la cîţiva ani. Lu­cru­rile s-au schimbat, dar aminti­rlle nu.

Clipe de panică şi groază

Părinţii artistei îşi amintesc că în copilărie şi ado­lescenţă fiica lor a avut şi momente de încercare. Unul dintre ele a fost cînd, pe la cinci ani, jucîndu-se în faţa blocului, nişte copii au răsturnat peste ea o motocicletă staţionată în apro­pie­re. A fost rănită la mînă, a trebuit să fie operată la spital. Mai tîrziu, chiar cu o seară înainte de a da admitere la liceu, s-a aşezat din greşeală într-un ac. Au trăit momente de panică mare pentru că acul intrase în venă şi tot înainta.

Au mers la urgenţă, i-au făcut radiografii şi au operat-o ra­pid. Momente de groază au mai trăit părinţii şi mai tîrziu, după ce Mădălina era cunoscută deja. Într-o seară televiziunile au anunţat că artista şi soţul ei s-au accidentat în timp ce se întorceau de pe Litoral. Nu a fost nimic grav, dar faptul că la ştiri se prezenta totul alarmist şi senzaţional, iar ei nu puteau lua legătura telefonic cu fiica lor a făcut ca aşteptarea să fie de groază. În rea­litate, fiind noapte, maşina lovise o căruţă fără nici o sursă luminoasă. Nu a păţit nimeni nimic,  însă. 

“Prea multă decenţă”

Doamna Eugenia Manole re­gre­tă că fiica ei are atît de mult bun-simţ. “Îmi este ciudă că de zece ani încoace păs­trea­ză aceeaşi decenţă a ei. Este prea bună, trece prea mult de la ea. A fost de multe ori ­invitată în emisiune la Teo. O dată i-a zis şi ea în direct: «Mădălina, fii şi tu mai tupe­is­tă!». «Nu pot», i-a zis Mădă­li­na. «Cine mă place, mă place aşa cum sînt». Ea niciodată nu şi-a aranjat ceva la ziar sau la ­televiziune, dacă au che­mat-o, bine, dacă nu, nu. Se duce numai acolo unde simte sufleteşte să meargă”.