Un curaj niciodată pierdut

Cariera Mădălinei Manole a cuprins mai multe stiluri. A cântat de toate de-a lungul vremii. Prietenii şi publicul ştiu bine ce nuanţe avea glasul ei mi­nunat când era vorba de muzica uşoară, de folk, de rock, de colinde sau de folclor românesc autentic.

Primii paşi pe care Mădălina Manole i-a făcut spre marea bucurie de a ţine în braţe o chitară au fost într-o zi de sărbătoare în oraşul copilăriei sale, Ploieşti. Atunci a văzut-o cântând pe Ana Tetelea şi astfel visul de a ajunge pe scenă nu a părăsit-o până nu l-a împlinit. Ana Tetelea le era vecină şi mama Mădălinei a găsit puterea de a suna la uşa acesteia şi de a-i dezvălui visul fetei ei. Astfel, chitara a făcut cunoştinţă cu Mădălina, iar noi am avut şansa de a descoperi o voce cu adevărat specială. La 15 ani cânta deja la cenacluri şi compunea muzica pentru „Iertările" lui Păunescu.

Schimbarea de macaz a avut loc atunci când destinul i l-a scos în cale pe Şerban Georgescu. Astfel vocea ei, mai gravă, a vrăjit publicul ascultător cu poveşti de dragoste cântate sfâşietor. Vocea aceasta a tulburat suflete, dar le-a şi vindecat pe altele, pentru că vrem, nu vrem acesta este rolul muzicii. Mădălina Manole a devenit o vedetă peste noapte, iar vocea ei s-a pliat perfect pe muzica uşoară. Românii au pri­mit-o cu bucurie în casele lor pe „Fata cu părul de foc", pe „Fata dragă" a şlagărului românesc.

Astfel şi-a cunoscut şi idolul, modelul pe care nu spera să-l atingă vreodată, pe Angela Similea. Primul premiu a fost Menţiunea de la Festivalul de muzică uşoară românească Mamaia 1988. În 1993, postul Radio Contact iniţia un top muzical naţional pe care Mădălina l-a câştigat, fiind considerată cea mai bună voce pop a momentului.

Dar Mădălina Manole şi-a lăsat glasul să parcurgă partiturile grele ale Mariei Tănase, iar acest lucru nu te poate lăsa indiferent, căci numai un om care este dăruit cu voce de la Dumnezeu o poate face. La acel moment, publicului i-a părut rău că Mădălina nu a ales muzica populară. A demonstrat că poate face fără efort acest lucru, totul ca la carte, înregistrând cu o orchestră adevărată, nimic etno, stilizat, cosmetizat sau improvizat, totul perfect real, acel original cântec pur românesc.

AUTENTIC ROMÂNESC
„Ceea ce a declanşat hotărârea mea de a scoate un astfel de album a fost invitaţia pe care am primit-o de la doamna Angela Moldovan când Radioul îi organiza un spectacol omagial. M-a invitat să cânt ceva acolo. M-am gândit să-i fac o surpriză, să-mi iau inima în dinţi şi să cânt ceva folclor. Am repetat cu maestrul Paraschiv Oprea două melodii ale Mariei Tănase şi după melodiile mele le-am cântat şi pe acestea, iar publicul din Sala Radio nu se mai oprea din aplauze. Acea reacţie m-a determinat să scot un album şi m-a făcut să înţeleg că pot să mă emoţionez foarte tare şi aşa, cântând folcor autentic românesc", spunea atunci Mădălina. Era în 1997, iar albumul s-a numit „Lină, lină, Mădălină".

Era prima dată când apărea un album al unei interprete de muzică uşoară care cânta folclor. Cel mai frumos compliment pe care l-a primit artista a fost când o familie din Austria a organizat o seară românească, a pus CD-ul ei şi toată lumea a fost sigură că interpreta era Maria Tănase.

Nici rockul nu i-a fost departe de suflet Mădălinei Manole. În 2003 a avut loc o schimbare de stil cu care publicul s-a obişnuit rapid. Compo­zitoare era nimeni alta decât Mădălina, pe versurile Roxanei Popescu. Toată schimbarea de look, de la îmbrăcăminte la coafură era uimitoare, dar cucerea de îndată. Albumul „A fost, va fi iubire" era demonstraţia fermă a unui artist că se respectă şi nu rămâne cantonat în acelaşi stil toată viaţa. Mădălina nu avea cum să treacă peste bucuria de a cânta colinde. În 2006 a imprimat un astfel de CD, pe care Fundaţia Prigoană l-a editat în 10.000 de exemplare, iar când Angela Similea a sunat-o şi i-a spus că-i place, Mădălina a fost în culmea fericirii.

Trei discuri de aur
Albumele editate de Mădălina Manole de-a lungul vremii sunt: 1991, „Fată dragă", Electrecord; 1993, „Ei, şi ceĂ", Electrecord; 1994, „Happy New Year", Electrecord; 1995, „The best of Mădă­lina Manole", Electrecord; 1996, „Trăiesc pentru tine", Roton Mu­sic; 1997, „Lină, lină Mădă­lină", Zone Records Polygram; 1998, „Cântă cu mine", Zone Records Polygram; 2000, „Dulce de tot", Nova Music Entertainment BMG; 2003, „A fost (va fi) iubire"; 2006, „Album de colinde", Fundaţia Prigoană. Compilaţii: 1988, „Puterea dragostei", Electrecord (LP); 1988, „Mamaia '88", Electrecord (LP), „Un om sentimental", 1990, Electrecord (LP); „Mamaia '90", Electrecord (LP); 1990, „Vino, dragostea mea"; 1992, „10 TOP '91", Electrecord (LP) „Vreau inima ta", Electrecord (LP); 1994, „Doar pentru voi", Roton Music MC; „Când dansez cu tine", „Vino, dragostea mea"; 1996 - „Romanian stars", East & Art - Jungla viselor (MC); 1998, „Pop Top România", (vol. 2), Roton Music (MC); „Nici nu mai cred că te-am iubit"; 1998, „Vai, ce bună-i fata asta!" (MC), Dragoş Docan, Electrecord (MC); „Nu-ţi pierde curajul"; 1998, „Colindul colindelor", Electrecord (MC). Pri­mele trei albume, din anii '91-'94, au înre­gistrat cele mai bune vânzări din România, peste două milioane de exemplare, aşa încât Casa de Discuri Electrecord i-a acordat Mădălinei Manole trei discuri de aur. În 2001 a primit două premii de la Radio România Actualităţi pentru „Cea mai bună voce feminină a anului 2000" şi „Cel mai bun album pop", „Dulce de tot".
De curând, artista oferise publicului un album de excepţie: „09 Mădălina Manole".