A intrat spectaculos in istoria muzicii uşoare romăneşti, fiind prima solistă care a susţinut un recital de două ore, fără invitaţi.
A intrat spectaculos in istoria muzicii uşoare romăneşti, fiind prima solistă care a susţinut un recital de două ore, fără invitaţi.
La numai 25 de ani, Margareta Păslaru şi-a serbat primii zece ani de carieră artistică printr-un recital "One Woman Show". A debutat in 1958, la Casa de Cultură Griviţa Roşie, unde a fost acompaniată de Paul Ghenţer. Ileana Pop a fost omul potrivit, la locul potrivit. A văzut ce diamant frumos se ascunde in Margareta. Impreună cu Vlad Bătcă, omul de televiziune, realizează transmisiuni de la Casa de Cultură, din care nu lipseşte proaspăta elevă cu veleităţi de vedetă tv. După doar doi ani, Valeriu Lazarov şi George Mihalache o cheamă in "Toată lumea face sport" (emisiune dedicată sportivilor romăni participanţi la Olimpiada de la Roma). Margareta căntă "Questa Picolissima serenata" in limba italiană. In aceeaşi emisiune apar: Coca Andronescu, Trio Grigoriu şi Mircea Albulescu.
OFERTE PIERDUTE. Talentul "arde etapele", aşa cum spun francezii, iar Margareta Păslaru, la vărsta la care alţii mergeau de-a buşilea, işi căştigase locul in lumea artiştilor.
Stela Popescu, Ştefan Bănică, Vasilica Tastaman, Alexandru Arşinel, Horia Moculescu şi regizorul Biţu Fălticineanu o invită pe Margareta in fiecare vară la spectacolele de la grădina Boema.
A fost chemată la Rio de Janeiro, Paris, Alexandria - Egipt, Berlinul de Vest, Buenos Aires. Insă Margareta nu primeşte viza de ieşire timp de zece ani. Astfel, pierde oferta lui Bruno Qoquatrix, directorul celebrului teatru parizian Olympia, care a invitat-o personal după ce a auzit-o la o vizionare a Teatrului Constantin Tănase.
"Sunt două feluri de a-ţi trăi viaţa. Unul de a crede că nu există miracole. Altul de a crede că totul este un miracol", spunea Albert Einstein. Viaţa Margaretei Păslaru a fost un miracol de care şi ea este "responsabilă" in mare parte.
"Spectacolul cu care a inţeles să-şi serbeze (tot prin muncă) deceniul ei de artă n-a fost nici el o simplă festivitate cu căntec, ci a marcat, poate, o nouă treaptă a aspiraţiilor ei artistice"
Mircea Alexandrescu