“Floarea” din mahalaua Cărămidarilor a fost înzestrată din naştere cu rafinament şi sensibilitate.
“Floarea” din mahalaua Cărămidarilor a fost înzestrată din naştere cu rafinament şi sensibilitate.
O franţuzoaică veritabilă. Aşa părea Maria Tănase străinilor
şi în special francezilor. Nu întîmplător, artista a fost deseori numită “Edith
Piaf a României”. Dar nu a fost nici pe departe preţuită precum diva
muzicii din Franţa.
PORTRET. “Ea nu
s-a mulţumit să cînte doar de dragul cîntecului. Ea s-a străduit să se cultive,
să înveţe, să tindă către un cît mai vast orizont. Asculta muzică cultă de cea
mai bună calitate. Şi-a luat profesori şi a învăţat limba franceză, germană şi
engleză. Şi-a format o personalitate care întrunea calităţile cele mai nobile
ale poporului din care făcea parte şi de care s-a simţit neclintit puternic
legată. Demnă în orice împrejurare, combativă, neînfricată, a înţeles de-a
lungul vieţii să înfrunte pe oricine se atingea de libertatea poporului”, nota
Harry Brauner, unul dintre cei mai importanţi formatori ai cîntăreţei Maria Tănase.
Datele naşterii sale – al treilea copil al unei familii de grădinari din mahalaua bucureşteană Cărămidari – nu indicau faptul că Maria poate atinge un nivel de rafinament asemănător celui dobîndit prin educaţie la înalte şcoli. În clasa a III-a Şcolii de fete Heliade Rădulescu, fetiţa a rămas chiar corigentă la matematică şi limba franceză, abandonînd şcoala un timp, pentru a-şi ajuta familia la grădină.
DISTINCŢIE.
Franceza, care i-a pricinuit nepromovarea în clasa a IV-a, a ajuns însă în
cele din urmă să fie una dintre iubirile vieţii ei. A ajuns să cînte
impecabil în limba lui Baudelaire. Textele a patru piese magistral
interpretate de Maria – “Cine iubeşte şi lasă”, “Uhăi, bade”, “Doină din Dolj” şi
“Iac-aşa” – au fost traduse de cumnata sa, Nicole Sachelarie, şi înregistrate
pe un vinil EP în România. Prin anii ’50 ar fi trebuit să-i apară albumul în
franceză şi la Paris.
Din motive necunoscute, apariţia nu s-a produs decît după moartea
privighetorii. Discul a fost recompensat, postum, cu una dintre cele mai înalte
distincţii franceze: în 1965, Academia “Charles Cross” îi decernează “Grand
prix du monde” pentru albumul editat cu casa franceză de discuri “Le chant du
monde”.
Un “general” al emoţiilor
“Floare de periferie tronînd în saloane” era Maria pentru
regizorul Soare Z. Soare. Autorul de revistă Nicuşor Constantinescu o vedea ca
pe “o drăcie a lui Dumnezeu”, iar secretarul literar al Teatrului Constantin
Tănase, Aurel Storin, dezvăluie ceva mai mult din felul în care fascina
oamenii: “Maria îi prindea pe oameni înainte de a cînta. Atunci cînd îşi începea
recitalul, nu făcea altceva decît să-şi dezvolte prezenţa ei pe scenă. Era un
general!”. Doar o femeie de geniu şi o artistă rafinată ar fi putut smulge
asemenea reacţii.
Îşi punea monograma M.T. pe cămăşi şi pe batiste
La 27 decembrie 1950, Maria s-a căsătorit cu avocatul de origine greacă Clery Sachelarie, alături de care a stat pînă la moarte. “El era în pericol de a fi trimis afară din ţară dacă nu se căsătorea. Prima dragoste a Mariei a fost un ziarist comunist francez, care a fost închis la Văcăreşti. Astfel, ea a fost implicată într-un proces de natură politică, iar Clery a apărat-o! El s-a îndrăgostit, şi-a părăsit nevasta şi copilul şi s-a însurat cu Maria”, povesteşte nepoata cîntăreţei, Ştefania. Pentru ca soţul să nu uite nici o clipă cine este doamna inimii sale, Maria avea grijă ca toate cămăşile, batistele, şervetele sau chiar cearşafurile să poarte monograma ei: M.T. Cei doi se înţelegeau de minune în limba franceză. “Cu Clery în casă vorbea doar franţuzeşte”, spune Ştefania. “Era un domn. Nici cu soră-sa, nici cu băiatul lui, cu nimeni n-a venit la noi în curte. Era tot timpul calm, Maria îi dădea 100 de lei pentru micul dejun şi altă sută pentru prînzul de la Capşa. Noi aveam 1.000 de lei leafă, iar ea cîştiga un salariu de 10.000 de lei. Avea bani. Mulţi!”, îşi aminteşte şi nepotul Ioan Tănase.
Bocetul din “Ciulinii Bărăganului”
În decembrie 1957, Maria a fost distribuită în coproducţia româno-franceză “Ciulinii Bărăganului”, turnată după romanul cu acelaşi nume al lui Panait Istrati. Ea a interpretat rolul principal, Anica, şi a jucat alături de actorii Marcel Anghelescu, Mihai Berechet şi Florin Piersic. Mai elocvent decît orice dialog a fost sfîşietorul bocet hohotit de Maria Tănase, într-una din rarele ei apariţii cinematografice.