Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Micile detalii reconstituie marile portrete. Iată un “mic detaliu” postum, care întregeşte portretul Mariei Tănase.
La scurt timp de la tipărirea primelor două Ediţii de Colecţie
dedicate “Măiastrei”, Gheoghe Junescu, cititor al Jurnalului Naţional, a ţinut
să ne împărtăşească, într-un e-mail, amintirile lui despre marea doamnă.
Mai întîi, “o mare unduitoare de oameni conducînd-o pe ultimul drum, în carul tras de boi. Mai apoi, cînd se împlineau 75 de ani de la naştere şi 25 de la trecerea ei în nefiinţă, m-am alăturat celor puţini care au ţinut să-i cinstească memoria”, povesteşte el.
PARALELA. La 20
iunie 1988 a avut loc la Ministerul Afacerilor Externe Evocarea “Veniţi,
privighetoarea cîntă”.
Atunci, Junescu a improvizat poezia. “Am evocat, ca-n file
de poveste/ Un geniu, o viaţă, un destin./ Nu vi se pare că Maria este/ Chiar
Eminescul nostru feminin?// Ca el a ars, în felul ei, făclie/ Ca el s-a stins,
în iunie de crin./ Cum să nu crezi c-asemenea Marie/ E însuşi Eminescu
feminin?// Că n-are feminin cuvîntul «geniu»/ E-o nedreptate gravă. Veţi
vedea/ Că va avea la fine de mileniu/ Şi poate totuşi începînd cu ea.// Pe
vremuri, unii, Păsării de foc/ Au vrut să-i limiteze din senin./ A fost şi
Eminescu sub obroc.../ Ea este El la modul feminin.// Cum de-o iubim postum e
de-nţeles cu/ Destulă usurinţă, pe deplin:/ Cu toţii îl iubim pe Eminescu/
Deci şi pe Eminescu feminin.// Cînd rîu şi ram şi doină povestesc/ De-un glas,
de-un cîntec-strigăt sau suspin,/ Mîndriţi-vă că neamul românesc/ A dat şi
un Luceafăr feminin”.
Citește pe Antena3.ro
