x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Cu iubire, invidie şi admiraţie

0
25 Iun 2007 - 00:00

Am găsit la CNSAS patru dosare cu informaţii referitoare la Maria Tănase.

Am găsit la CNSAS patru dosare cu informaţii referitoare la Maria Tănase.

In două dintre ele, care ii aveau drept subiecţi pe Bajurea Dimitrie (dosar nr. 47.304, din 1960), respectiv Vorvoreanu C. Ioan (dosar nr. 17.452, vol. nr. 3, din 1962), numele Mariei Tănase apărea tangenţial. Vorvoreanu lucrase ca ofiţer de legătură pe lăngă Misiunea Militară Engleză şi fusese "condamnat la 10 ani de muncă silnică pentru crimă de inaltă trădare prin necredinţă". Alte două dosare insă erau de-dicate artistei; de fapt, două volume ale aceluiaşi dosar nr. 73.115, care cuprinde documente datate intre 1953 şi 1963. Urmăritorii au lăsat-o in pace după ce nu mai era nimic de scris despre ea. Al doilea volum incepe cu următoarea notă: "La data de 22 iunie 1963, Maria Tănase a decedat şi a fost inmormăntată la Cimi-tirul «Belu»". Semnează căpitanul Sali Isac.

EXPERIENŢE. Am mers la sediul CNSAS, aflat in apropiere de Piaţa Victoriei, căteva săptămăni. Pe măsură ce vremea se incălzea, iar copacilor le dădeau florile şi frunzele, schiţa pe care o aveam despre Maria se umplea de culoare. Fiecare "Notă informativă", "Referat de verificare" sau "Raport", scrise cu creionul, cu cerneală sau bătute la maşină, aduceau o altă tuşă portretului. A fost o experienţă minunată; era ca şi cum aş fi avut ocazia să vorbesc cu cei care au cunoscut-o şi să le citesc printre rănduri, ca şi cum i-aş fi privit in ochi, invidia sau dragostea, recunoştinţa şi bucuria de a fi cunoscut-o intr-un moment al vieţii lor pe Maria. Mărturiile lor nu sunt obiective, reci, chiar dacă limbajul e uneori plin de stereotipiile epocii socialiste; nici unul dintre cei care i-au fost aproape intr-un fel sau altul nu au ră-mas indiferenţi. Frustrarea mea a fost dată de faptul că această cercetare era un soi de investigaţie la măna a doua.

Nici unul dintre intervievaţi nu stătea in faţa mea in carne şi oase, deci nu puteam să pun intrebări suplimentare care mi-ar fi dezvăluit mobilurile lor. Clar, unii dintre cei care dădeau note la Securitate despre ea ii erau oameni apro-piaţi, dar alţii nu erau mai mult decăt colegi. Unii vorbeau despre un soţ fost moşier şi şomer al regimului socialist, care ascultă un post de radio care "difuzează ştiri şi comentarii duşmănoase lagărului socialist", soţ aprig impotriva oricărei manifestări de bunăvoinţă a Mariei faţă de regim, dar care inchide ochii cănd e vorba despre aventurile ei extraconjugale. Alţii descriu o Marie libertină, care işi ridică rochia in culise pentru a fi văzută de bărbaţi, dar şi o artistă desăvărşită, gata să intre pe scenă chiar şi cu o febră de 40 de grade. Păstorel Teodoreanu, care băuse şi măncase cu ea, spune la un interogatoriu al Securităţii căt de reacţionară era Maria.

AGENDĂ. Am descoperit astfel nu doar faptul că Maria fusese urmărită, ci mai mult de atăt; am descoperit o poveste despre măndrie, frumuseţe şi dragoste şi o poveste despre neputinţă şi trădare. Am citit dosarele ca pe un roman poliţist, in care nu trama epică era importantă, ci personajul care işi dezvăluia profilul schimbător de la filă la filă.

Am găsit prinsă printre pagini agenda ei de telefon, mică şi roşie, unde notase ea insăşi, cu creionul sau cu pixul, numerele lui Alfred Alessandrescu şi Alexandrescu Sică, al lui Bentoiu, Baranga, Beligan şi Birlic, dar şi al tov. Bodnăraş; numere de la Arenele Libertăţii, Cinematografie şi Consignaţie, Raion agricol, Sanepid şi Şcoala 53 Cărămidari, T. Ţăndărică şi T. Nottara. Am văzut că Maria forma 49.336 cănd voia să discute cu Dorina Drăghici, 37.205 cănd trebuia să-l prindă la telefon pe Fory Eterlee, 34.194 pentru Maria Lătăreţu şi 26.580 pentru Marietta Sadova. Gică Petrescu s-ar fi lăsat invitat la o petrecere dacă ar fi fost găsit la 93.636, iar Ioana Radu - la 15.692.

COLABORATOARE. Am văzut cum femeia măndră şi curajoasă, care striga la şedinţele de partid despre traiul prost pe care il duceau artiştii şi despre incompetenţa conducătorilor, se lasă mănată de invidie şi de lipsa banilor spre a deveni ea insăşi apropiată regimului.

Maria intră in dosare ca trădătoare de ţară, spioană a englezilor, după 23 august 1944, şi iese in momentul in care devine ea insăşi colaboratoare cu Securitatea.

Citeşte mai multe despre:   maria

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de