O “Barieră” în viaţă

Calităţile deose­bite i-au permis Mihaelei Mihai să nu fie doar o cântăreaţă de succes, ci şi o actriţă deose­bită. Două filme i-au adus consacrarea în cine­matograful românesc.

Calităţile deose­bite i-au permis Mihaelei Mihai să nu fie doar o cântăreaţă de succes, ci şi o actriţă deose­bită. Două filme i-au adus consacrarea în cine­matograful românesc.

La început, Mi­ha­ela Mihai a trebuit să facă faţă unui “Ase­diu”... După ase­­­­diu... a ve­nit “Ba­­­­ri­e­ra”... apoi a venit consacrarea. Doamna Mihai povesteşte cum şi-a început cariera cinematografică. “S-a întâmplat să mă trezesc într-o zi cu un telefon de la Mircea Mureşan, s-a prezentat: sunt regizorul Mircea Mureşan, pregătesc turnajul unui film aş vrea să ştiu dacă sunteţi de acord să daţi o probă pentru un rol într-un film pe care îl voi turna în curând. Ne-am întâlnit pe holurile de la televi­ziune. Am fost invitată să dau o probă pen­tru un film al regizorului Andrei Blaier şi m-am dus, am dat probă, nu s-a fă­cut filmul, dar Mircea Mu­re­şan văzuse proba. «Vreau să vă invit să daţi altă probă pentru alt rol într-un alt film al meu.» Blaier, de câte ori îl întâlnea, spunea: «Eu am descoperit-o şi ai profitat tu!».”

LA ÎNCEPUT. Primul film a fost “Asediul”, un film în care oraşul Constanţa era asediat, un film comunist. “Eu trebuia să fiu secretara prefectului; în plină noapte, cu împuşcături. Trebuia să joc un rol de căprioară speriată.”

“Bariera”, filmul ce a pro­pul­sat-o pe Mihaela Mihai ca pe o foarte bună actriţă, era o producţie a Studioului Cinematografic “Bucureşti”, în re­gia lui Mircea Mureşan, după un scenariu de Teodor Mazilu. Distribuţia filmului cuprindea nume mari ale cine­ma­to­gra­fiei româneşti: Oc­ta­vian Co­tescu, Ion Besoiu, To­ma Ca­ra­giu, Mircea Albulescu, Dra­ga Olteanu, Gheorghe Dinică, Dan Nuţu, Gina Patrichi.

Citește pe Antena3.ro

Michelangelo a pictat o femeie bolnavă de cancer în Capela Sixtină. Experţii lansează o nouă teorie revoluţionară

RAFINAMENT. “Lui Mircea i-a plăcut cum am colaborat şi când a pregătit următorul film, «Bariera», mai greu şi mai important, mi-a propus rolul principal feminin, care era mult mai interesant, fiind făcut după un ro­man al lui Mazilu. Este un rol care mi-a plăcut foarte mult, m-am împrietenit defi­nitiv cu Cotescu, cu Besoiu, cu Dinică, cu Gina Patrichi. Aveam o mare admiraţie pentru această femeie, Gina Patrichi, o actriţă de un ase­menea rafinament, subtilităţi, fiecare muşchi al feţei exprima ceva şi era foarte gra­ţioasă. Apoi, Toma Caragiu, care era şi pe platou o întreagă poveste omul ăsta. Şi cu umor, şi cu căldură umană. Când au venit la premieră şi m-au feli­citat la masa care s-a dat după aceea – cred că m-au plăcut pentru că m-am purtat cu consi­deraţie pentru ei, am fost foarte simplă, naturală, camarad bun. Ador să fiu un camarad bun poate pentru că mă jucam cu băieţi când eram mică. Am spirit de echipă.”

Într-o prezentare a filmului “Bariera”, personajul Mihaelei Mihai este descris aşa: “Rădiţa era o fată energică, veselă, îngrijită. În ochii noştri trece drept elegantă, se purta cu permanent la păr”. Despre viaţa cu Rădiţa, Mihaela spune: “Am fost prin Polonia, prin Cehia cu filmul ăsta, la premierele respective, prin ţară. Mi-a plăcut foarte tare să joc în film şi toată lumea spunea că aveam un talent înnăscut. Venea un soi de spontaneitate, care izvora pur şi simplu din personalitatea mea. Sunt foarte mândră când pot să mă port natural. Valoarea mea, nu prin fiţe o demonstrez, ci prin fapte”.

“Mi-a plăcut foarte tare să joc în film, şi toată lumea spunea că aveam un talent înnăscut. Venea un soi de spontaneitate, care izvora pur şi simplu din ­personalitatea mea. Sunt foarte mândră când pot să mă port natural”

Mihaela Mihai

“Odată, ne-am întors dintr-un tur­neu prin Ardeal. M-am întâlnit cu Mihaela Mihai şi i-am spus că fanii o confundaseră cu Ilinca Tomoro­veanu. A cli­pit din greu, ca un fluture, şi a replicat imediat: «A! Foarte bine! Ilinca e frumoasă! Îmi place!». Ilinca era fru­moa­să. Şi ea era frumoasă. Şi cinică. Nu voia să piardă nici măcar în neîn­ţe­legeri. Câştiga tot ce era de câş­ti­gat. Şi astăzi se luptă pentru multe”

Rodica Mandache, actriţă

Era stranie şi părea atåt de fragilă

“Într-o zi am aflat că ea va fi «Rădiţa» din «Ba­riera» lui Mircea Mureşan. ­Partenerii ei erau Gina Patrichi, Octavian Cotescu, Ion Besoiu, Toma Caragiu. A sărit în prima zi de filmare un gard şi i-a cucerit pe toţi. Cred că-şi dorea de multă vre­me un rol într-un film, având po­ten­ţial ne­fo­lo­sit în muzica uşoară. Era ca peştele în apă, după ce înotase într-un acvariu. Se descoperise o foarte bună actriţă de film şi păcat că nu a făcut şi un alt rol. Era stranie şi părea atât de fragilă. Dar în «Bariera» era o fată puternică, simplă, dintr-o mahala; o fată cu dorinţa de a fi fericită. Du­pă ce a jucat în film, urmărind-o, mi-am dat seama că şi atunci când cântă mu­zi­că uşoară nu era ea.

Era un personaj, pentru că un star ade­vărat este de fapt o stare de ­spi­rit. Întotdea­una pe scenă mi-a dat senzaţia că ştie, că ea cunoaşte acel secret că «puterea ac­torului e fără margini». Era o actriţă de film romantică. Ca personaj, o raritate.”

• Rodica Mandache