x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Folder de aur

0
10 Dec 2007 - 00:00

Eugen Mihăescu a văzut că Mihaela avea un feeling aparte, care nu se poate invăţa in nici o şcoală de muzică.

Ce-ar fi un compozitor talentat fără un interpret bun? Sau… invers? Această alchimie poartă in ea harul special al unei creaţii de neuitat. "Pe la jumătatea anilor ’80, Mihaela Runceanu mi-a cerut să-i compun o piesă in manieră Krypton. I-am scris «Clipe ce dor», pe care ea a interpretat-o superb. I-a venit ca o mănuşă melodia asta, a fost o simbioză totală, simţită şi apreciată de public", povesteşte chitaristul şi compozitorul Eugen Mihăescu. Acesta mărturiseşte că n-a urmărit, de-a lungul timpului, traiectoria piesei, dar ştie că a luat nenumărate premii la concursuri şi festivaluri. "Am văzut că şi Miki a adoptat această melodie, interpretănd-o intr-o altă manieră, bineinţeles şi cu o nouă orchestraţie."

VaZUT, PLaCUT. Aşa s-ar putea spune despre colaborarea dintre Eugen Mihăescu şi Mihaela Runceanu. Totul a decurs firesc, asemeni unui rău care-şi urmează matca. "Mihaela deţinea un feeling aparte, care nu se invaţă la nici o şcoală de muzică. Cu darul ăsta te naşti, iţi este implantat de Divinitate. Şi iţi creează un destin unic, greu de purtat uneori", este de părere Eugen Mihăescu. "Mă chema, in spectacolele ei, ca pe un fel de invitat special al serii", continuă acesta. "Veneam cu o plăcere neţărmurită şi cu chitara, interpretănd piese din repertoriul Scorpions şi ai altor titani ai muzicii. Mihaela, care avusese o ascensiune foarte rapidă, simţea şi accentua fiecare cuvănt intr-un mod unic. Sensibilitatea nu se cumpără din piaţă şi nici nu se inchiriază. Ea era născută pentru a face muzică, pentru a transmite celorlalţi mesajele căntecelor sale. Acesta a fost destinul ei, să cănte frumos!"

IMPROVIZAŢII DE SUCCES. Nu intotdeauna concertele decurgeau ca la carte. Existau momente cănd show-urile nu erau atăt de bine puse la punct, in special din punct de vedere al orchestraţiei. Ce făceau artiştii atunci? "Improvizam. Lăsam aparatura electrică la o parte şi căntam cu vocea şi cu chitara. Publicul rezona cu noi. Mihaela ii vrăjea pe oameni, care trăiau la maximum emoţiile atunci cănd era ea pe scenă."

DOCUMENT PREŢIOS. Dacă ar fi să creeze un folder cu interpretele care au urcat cu adevărat ştacheta in muzică, Eugen Mihăescu l-ar umple doar cu trei nume: Aura Urziceanu, Mihaela Runceanu şi Dida Drăgan. "Este vorba numai de generaţia lor, evident", adaugă acesta. "Voci bune mai avem, dar contează şi o anumită prestanţă, un comportament demn de respect. Sunt fericit că am avut privilegiul extraordinar să cunosc o artistă desăvărşită ca Mihaela Runceanu", incheie Eugen Mihăescu.

Citeşte mai multe despre:   mihaela,   mihaela runceanu 10 decembrie 2007

Ştiri din .ro


PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de