Muzica, un destin

"Mihai doreşte, ca mulţi dintre noi, să rămînă un copil mare, care visează că lumea ar putea fi o lume minu­nată..." 

"Mihai doreşte, ca mulţi dintre noi, să rămînă un copil mare, care visează că lumea ar putea fi o lume minu­nată..."  

Coridoarele TVR-ului au fost locul de întîlnire pentru cei mai mulţi artişti ai muzicii uşoare româneşti. Astfel s-a produs şi marea întîlnire dintre Mihai Constantinescu şi Corina Chi­riac, interpretul despre care artista ne vorbeşte cu mare bucurie: "Cu destui ani în urmă l-am auzit pe Mihai cîntînd o ba­la­dă ale cărei muzică şi versuri îi aparţin. Cîntecul se nu­meşte «Am visat odată». În­cîn­tată de melodie l-am întrebat dacă ar fi de acord să cînt şi eu piesa. A fost de acord, aşa că am alăturat-o repertoriului meu. Mai mult, m-am prezentat cu acest cîntec în 1975 la un mare festival al cîntecului, la Dresda, în fosta RDG şi am ocupat locul al III-lea la interpretare. Ani întregi am cîntat în germană această piesă în tot «Lagărul de Est», cum erau denumite pe atunci ţările vecine, acea parte a Europei care se afla după «Cortina de Fier», cortina după care se organizau spectacole frumoase, elegante şi reprezentative", îşi amin­teşte Corina Chiriac.

 FIRE COPILĂ­ROA­SĂ. Muzica pentru sufletul nostru, al tuturor, îl defineşte poate cel mai bine pe Mihai Constantinescu: "Faptul că se adresează aşa de mult copiilor face parte din firea lui copilăroasă", spune Corina Chiriac. "Cred că Mihai do­reşte, ca mulţi dintre noi, să rămînă un copil mare, care visează că lumea ar pu­tea fi şi rămîne o lume minu­nată în care nu există copii, flori sau cîini suferinzi şi are drep­tate: această lume în care trăim ar putea fi fru­moa­să dacă noi, oamenii, am vrea să o lăsăm aşa cum a gîn­dit-o bunul Dumnezeu… ce păcat că unii dintre noi se cred «mari» şi au impresia că asta înseamnă şi o întărire a inimii..."  

Indiferent de modă, de cîntecele de azi, muzica de calitate va cîştiga întotdeauna lupta cu timpul. "Piesele lui Mihai Constantinescu, care au ajuns în sufletul şi pe buzele copiilor mari şi mici,  vor rămîne în inima celor care pur şi simplu simt! O dată ce o melodie e «făcută şla­găr» într-o perioadă anume, ea intră în istorie şi în conştiinţa colectivă, este de părere îndrăgita interpretă. «Sus în deal e o casă» sau «Cu creionul pe hîrtie» rămîn doar două exemple de melodii fără modă, fără vîrstă, fără moarte! Asta este, vorba unui alt cîntec, părerea mea!"   

VIS ÎMPLINIT. Cu siguranţă, Mihai Constantinescu este artistul care a ajuns la inima tuturor gene­raţiilor cu muzica sa frumoa­să, sensibilă şi mereu... tî­nără. "Există muzică pentru toate generaţiile, gusturile, ocaziile şi există posturi de radio care au grijă să satisfacă nevoia de mu­zi­că...", încheie Corina Chiriac.

Creativitate debordantă

Margareta Pâslaru îşi aminteşte cu drag de perioada succesului extraordinar al celebrului trio format din Mihai Constantinescu, Olimpia Panciu şi Marius Ţeicu: "Începînd cu turneul naţional «Vine, vine... Margareta Pâslaru», avîndu-l ca şef de orchestră pe re­numitul Paul Ghenter, am fost martora succesului exploziv de care s-a bucurat atît Mihai, cît şi Olimpia Panciu, talentata parteneră a duetelor sale. A fi remarcat şi acceptat pe vremea aceea, alături de muzicieni de vîrf, precum Ion Cristinoiu, Mihai Dumbravă, Bebe Prisada, membrii ai acelei orchestre, era o victorie în sine. Înzestrat cu o bogată imaginaţie componistică, îmbinată perfect cu diversitatea textelor pe care le scrie, Mihai Constantinescu creează mult rîvnitele şlagăre, contribuind şi la orchestrarea lor: «Iubiţi şi cîinii vagabonzi», «Hai să cîntăm», «O lume minunată», «Păpuşa», «Iubiţi-ne, că sîntem flori»... şi cîte altele, atestă creativitatea-i debordantă. Talentul lui incontestabil şi naturaleţea interpretării au trecut rampa de la primele apariţii, spre încîntarea publicului din întreaga ţară. De un răsunet imens peste decenii, piesele create de Mihai Constantinescu vor rămîne în sufletul admiratorilor săi. Preluarea melodiilor sale de tinerele generaţii de interpreţi, confirmă o inepuizabilă atracţie către muzica de calitate pe care Mihai Constantinescu o compune." (Roxana Vintilă)