De la început, mi-a spus că nu mai vrea să vorbească despre Phoenix pentru că, după orice separare, rămân importante lucrurile frumoase.
De la început, mi-a spus că nu mai vrea să vorbească despre Phoenix pentru că, după orice separare, rămân importante lucrurile frumoase. El nu a crezut niciodată în despărţirile definitive şi crede că există totdeauna o cale de împăcare, indiferent de câte lucruri s-au întâmplat şi s-au spus. După destrămarea cvartetului Pasărea Colibri, Mircea a rămas în relaţii foarte bune cu cei alături de care a împărţit scena mulţi ani. “Marius Baţu a fost un coleg excepţional şi am rămas prieten cu el, fără să pot uita contribuţia extrem de importantă pe care a avut-o pe albumul «Încă 2.000 de ani».” În prezent e foarte aproape de Vlady Cnejevici, cei doi fiind împreună de la “Secunda 2” încoace. Mircea îl consideră “cel mai valoros keyboards man şi meşter de studio din cei cu care am lucrat”. Realizând împreună cu artistul această ediţie de colecţie, am văzut un Mircea Baniciu înţelept, conciliant, şugubăţ – cum îi stă bine –, dar şi preocupat de trecerea invariabilă a timpului, care l-a obsedat dintotdeauna. “Despre acest subiect obişnuiam deseori să discutăm împreună cu poetul Dan Verona şi cu soţia acestuia. De altfel, această temă am abordat-o ulterior şi în cele două «secunde». Trăiesc cu speranţa că excepţionala noastră relaţie va continua şi că vom colabora împreună şi în viitor”, a mai spus Mircea. Ce mai, m-a impresionat Baniciu – omul. Cum gândeşte, simte şi vorbeşte despre el şi ceilalţi, de Casa Eliad (“unde ne strângeam ca prieteni”), de Vali Sterian, Cristi Ghindăşanu, Teo Peter, Moţu Pittiş...