Ecoul unei romanţe

Fan declarat al formaţiei “Mondial”, îndrăgita Mihaela Tatu a făcut cunoştinţă cu muzica trupei la vârsta de opt-nouă ani.

Fan declarat al formaţiei “Mondial”, îndrăgita Mihaela Tatu a făcut cunoştinţă cu muzica trupei la vârsta de opt-nouă ani.

Tatăl său îi fredona mamei “Iubire bibelou de porţelan” ca să o îmbuneze când se mai supăra pe el. Îi trecea de fiecare dată, dar îi zicea: “Nu mai ţine cu porţelan, gata!”. Întotdeauna “a ţinut”. “Apoi am aflat că trupa se numeşte Mondial, iar mai târziu, în minte nu mi-a mai rămas decât muzica lor, pentru că au dispărut. Şi tot mai târziu, i-am descoperit ca fiind compozitori sau membri ai altor trupe... Ar mai fi ceva: de Minulescu m-am îndrăgostit datorită versurilor pieselor lor. Poate tocmai faptul că au cântat în special melodii pe versurile unor poeţi consacraţi i-a făcut să fie, cel puţin pentru mine, unici. Sau poate noi, cei din generaţia mea, eram mai romantici şi mai sensibili... sau poate versurile pieselor de atunci erau mai profunde, mai consistente... Nu ştiu”, mărturiseşte Mihaela Tatu.

O MELODIE. Cunoştea însă faptul că muzica lor era fredonată de tot poporul. Erau puţine familii care nu aveau în casă un pickup. Iar “plăcile” de vinil se cumpărau din magazine. “Nu era net-ul ori DC++ de unde să-ţi tragi muzică la negru. Îmi amintesc raftul mare din sufrageria părinţilor mei care era plin doldora cu muzică uşoară şi populară. Încet, încet, s-a mutat în dormitor, ca mama să asculte muzică şi înainte de culcare. Ai mei iubeau muzica românească. Poate că nu aveau alte alternative sau poate că muzica era chiar bună.

Am aflat că ceea ce interpreta Mondial se încadra în stilul pop-rock. Nu eram prea familiarizată cu genurile muzicale pe atunci. Trupele rock erau totuşi puţin mai agresive. Ştiu doar că erau calzi, cântecele aveau «melodie», pe care o ţineai minte şi o fredonai, era pur şi simplu altceva. Şi-mi plăcea timbrul vocalistului fără să ştiu cum se numea. Tot mai târziu am aflat că numele lui era Gabriel Drăgan”, dezvăluie prezentatoarea tv.

SURPRIZA. De ce erau deosebiţi, nu ne poate spune. Poate pentru că i-a ascultat într-un anume moment al existenţei ei, poate pentru că muzica lor a vibrat mai profund în inima sa... “Da, i-am iubit!, afirmă Mihaela Tatu. Şi niciodată nu am visat, atunci când eram o tânără romantică dintr-un oraş de provincie, Braşov, că voi ajunge să-i cunosc personal. Şi nu oricum, ci ca o surpriză pe care mi-au făcut-o colegele mele de la «Acasă» când am împlinit 40 de ani. Ştiam că va veni o formaţie, le auzisem şuşotind, dar eram convinsă că e Holograf. Începe emisiunea. Aveam o temă de discuţie, nu-mi mai amintesc care, iar invitaţi erau băieţii de la Compact şi Alexandru Papadopol. Discutam, eram relaxată când, dintr-odată, se anunţă surpriza: îi văd intrând pe Mişu Cernea, Doru Tufiş, (nu înţelegeam nimic), Dragoş Vasiliu, Romeo Vanica, intră Radu (eram din ce în ce mai blocată, uimită şi aproape mi se oprise respiraţia) şi Mircea Drăgan. Abia atunci am înţeles că cei care erau invitaţi reprezentau MONDIAL-ul. N-am mai putut să scot un cuvânt. M-au năpădit lacrimile, şi oricât m-am străduit să mai bolborosesc ceva, nu mi-a mai ieşit. Am râs, am plâns, am cântat împreună cu ei şi am aflat că după Revoluţie era a doua oară când se reuneau.

Am avut şansa să cunosc trupa care mi-a încântat tinereţea. Sunt o norocoasă! În timp ce vă scriu, CD-ul curge în surdină, sufletul meu simte un «ecou de romanţă», iar inima o «primăvară» «atât de fragedă». Ce poate fi mai minunat?”

Au spart cortina de fier

Un alt fan al “Mondialilor” este doamna Sanda Crăsneanu. Dânsa este de părere că aceastră trupă a fost prima care a spart cortina de fier. “Este ceva ciudat că a avut un foarte mare ecou, deşi melodiile lor au fost după versuri din poeziile româneşti într-o perioadă în care celelalte formaţii cântau după versuri străine. Vanica a făcut să aibă o mare reuşită”, spune doamna Crăsneanu. Dintr-o întâmplare a ajuns să îi prezinte în spectacol la Casa Studenţilor. “Îmi amintesc că purtam o fustă mini. Toţi studenţii veneau aici. Mulţi veneau pentru spectacol, or, noi eram şi dansatori.” Îi mai asculta pe la căminele din Regie, la 303, iar la sfârşit de săptămână mergea cu trenul alături de Gabi Drăgan, spre Eforie. A fost o perioadă când nu s-au mai văzut mult timp. A reluat legăturile cu Gabi Drăgan în anul 1976 când se împlineau 30 de ani de la formarea guvernului Petru Groza. “Ne-am adunat în faţa C.C.-ului. Atunci i-am făcut cunoştinţă lui Gabi cu Violeta Gătej, salariată şi ea a Bibliotecii Naţionale. S-au căsătorit la 6 martie. În ’77 s-a născut băieţelul lor, Vlăduţ. După ce Violeta s-a prăpădit, Gabi a continuat să vină cu Vlăduţ an de an de Mucenici la mine.” S-a mai întâlnit cu Vanica la ceaiuri: “Era Epoca Ceaiurilor.” (Mihai Ştirbu)