Visele aveau mai mult de două aripi

"Pare că un duh a plutit mereu asupra acestui film, ca totul să iasă bine. Ştiu că a durat ceva timp pentru a ieşi la lumină, pentru a scăpa de gheara cenzurii", spune Angel Rababoc, Birică al Moromeţilor...

Era student când a fost căutat la institut (IATC). Trebuia să meargă la Buftea pentru a participa la o probă. Acolo îi găsea pe Stere Gulea şi Florin Mihăilescu (iniţial operatorul filmului), precum şi o colegă de an, Teodora Mareş. Apreciatul actor Angel Rababoc sau... Birică de atunci: "Ar fi un răspuns, în timp, la întrebarea lui Moromete: «Pe ce te bazezi?». S-a ales să filmăm întâlnirea dintre Birică şi Polina, care se termina cu o palmă şi apoi o îmbrăţişare (ca o coincidenţă, Birică a fost personajul din povestirea mea de la admitere!)...

Reţin că la final a avut loc o discuţie scurtă, ca între profesionişti, între regizor şi operator, domnul Mihăilescu spunând: «Pentru mine e bine... Îmi place!». Apoi aveam să aflu că, negăsindu-se o locaţie corespunzătoare în Siliştea Gumeşti, se va filma o bună parte în localitatea Talpa, tot în Teleorman, locul meu de naştere. Casa lui Moromete... secvenţele secerişului... totul, scenografic vorbind, era autentic, găsindu-se cu greu o casă nerefăcută, cu prispă, cu grajd, cu o curte generoasă...

Oamenii locului vorbesc şi acum despre multele săptămâni de filmare... şi, în semn de mândrie, primăria a numit drumul unde era casa: «Moromeţii». De câte ori merg la părinţi, fiind în drumul meu, citesc plăcuţa cu litere albe pe fond albastru,... de!... prima denumire a acestei străzi, într-o comună de aproape 200 de ani... Şi-mi fuge şăgalnicul gând la grădiniţă, când jucam «Greierele şi furnica», cu fata miliţianului", îşi aminteşte Angel Rababoc.

REPERE
A aflat întreaga distribuţie tocmai când au început filmările... Şi astăzi, Angel Rababoc consideră că rolul său din "Moromeţii" a fost o mare şansă, o bucurie de suflet, mai ales că atunci a întâlnit atâţia artişti pe care îi admira... "Erau oameni pe care îi vedeam serile la teatru, ca semne şi repere sigure într-o lume în care căluşul din gură se lua pentru două ore de teatru bun!... Faptul că Teodora Mareş, Emilia Popescu, Ionel Mihăilescu şi eu eram încă studenţi făcea ca visele noastre de începători să aibă mai mult de două aripi!...

Mare lucru să ai modele şi repere, mai ales morale. Aşa nu te clatini. Peste ani aveam să mă întâlnesc, la trei spectacole importante ale lui Silviu Purcărete, cu un om şi un artist deosebit, Vasile Şirli. Atunci am aflat că domnia-sa trebuia să facă muzica la film, ba cred că o şi compusese. A plecat din ţară şi, ca persoană «transfug», nu mai corespundea ideologic. Am tot sperat apoi, dar a venit momentul 1989, când cazanul a început să fiarbă şi parcă nu se opreşte nici azi.

Norocul s-a mutat pentru mine la Teatrul Naţional din Craiova, cu care am «sorbit» o lume timp de mulţi ani, în spectacole memorabile, în care îi aveam alături pe alţi actori din film: Ilie Gheorghe, Vladimir Juravle", dezvăluie Angel Rababoc.

FINUL... MOROMETE
Câţiva metri de peliculă cu personajul principal, Ilie Moromete, s-au filmat şi s-au proiectat noaptea târziu la cinematograful din Alexandria (oraşul unde era cazată echipa), ca o probă... în faţa câtorva din echipă. Regizor, operator, câţiva actori, printre care şi Angel Rababoc... "Am avut un nod în gât: Moromete semăna izbitor cu un fin al meu, de la ţară, pe care-l chema tot Ilie. Citind în liceu romanul, tot timpul pentru mine personajul principal era... finul Ilie. Aşa l-am «văzut» eu.

Iar domnul Rebengiuc se suprapunea covârşitor ca imagine... Mare rol, mare actor! Mă întreb de câte ori văd filmul... Ce chimie s-a produs într-un om (fie şi actor), care nu a trăit deloc la ţară, să fie atât de autentic, atât de adevărat? Şi încă un lucru covârşitor: mă obsedează o replică (a Catrinei jucată de Luminiţa Gheorghiu), ce poate fi oricând un motto, pentru noi, românii, o replică poate veche de 2.000 de ani: «ILIE! De ce ai tăiat salcâmul?... ILIE!... Aşa de rău am ajuns?»."

Neavând multe zile de filmare, îndrăgitul actor nu a participat la multe momente cu "sare şi piper", dar reţine cum se făceau mici "negocieri" între echipă, tehnicieni, actori şi localnici, pentru ceva brânză, lapte sau câte un litru de ţuică: "Circula un mic dialog între un actor şi un ţăran. Văzând că are ceva pruni în curte, omul este întrebat ce face cu ei. «Ţuică!», i se răspunde. «Câtă?» «20 de găleţi!» «Păi, ce faci cu atâta ţuică?» «O beau! Dă-o dracului!» (răspuns absolut moromeţian!) Oamenii locului şi actorii umblau îmbrăcaţi la fel, mulţi desculţi, aproape că nu-i deosebeai. Un alt moment delicat a fost când a trebuit să-i dau o palmă Polinei (Teodorei Mareş)!

S-au tras câteva duble, încât începuse să-mi fie milă de actriţă şi nu de personaj... chiar la final rămăseseră ceva semne mai roşii pe obrazul stâng, cu tot machiajul. Iartă-mă, Teodora! Apoi ar fi momentul când împreună cu Ionel Mihăilescu nu ne-am putut trezi la ora cinci dimineaţa, când voiau să prindă ceva răsărit şi a venit maşina după noi! Oricum, ne-am liniştit pentru că erau nori şi filmarea a început peste 2-3 ore".

Rolul său poate că a fost mic faţă de marile creaţii din acest film, dar, aşa cum apreciază Angel Rababoc, e mare lucru să ai loc în spectacole mari sau filme importante: "Să joc Ilie Moromete atunci... nu aveam cum! Iar să-l joc acum... e mai bine să visez! În meseria asta, bunul-simţ ar trebui să-ţi dea măsura!... Nu mă puneţi şi pe mine «să tai salcâmul»... Sunt atâtea păsări ce se pot adăposti în EL!... Şi câte aripi ce vor să se desfacă!... Cu siguranţă, un alt regizor, cu o altă echipă, ar produce altceva. Nu spun bine sau rău, dar altceva.

Oricum, «zarurile fiind aruncate» şi ieşind câştigătoare, e bine să admirăm, să ne bucurăm pentru aşa reuşită... când secerişul e bogat, altfel aştepţi iarna! Mulţumesc, domnule Gulea! Mulţumesc, domnule Vivi Drăgan! Respectul şi dragostea mea actorilor şi «anonimilor» din această operă de artă! Şi totuşi, parcă şi mie îmi vine să întreb câteodată: «Niculae... Unde mergem noi, domnule?!»".