Au existat vremuri cănd mulţi tineri voiau ca Naarghita să-i indrume pe drumul căntecului şi dansului indian, un drum dificil, ce nu se poate traversa fără un mentor.Să nu uităm că avem de-a face cu un popor care a inventat cifra zero şi a avut cu secole in urmă observatoare astronomice complexe.
Au existat vremuri cănd mulţi tineri voiau ca Naarghita să-i indrume pe drumul căntecului şi dansului indian, un drum dificil, ce nu se poate traversa fără un mentor.
O mare varietate culturală. Aceasta oferă, printre altele, India. Să nu uităm că avem de-a face cu un popor care a inventat cifra zero şi a avut cu secole in urmă observatoare astronomice complexe.
Fiecare regiune are tradiţiile ei distincte. Stilurile dansului clasic din sud includ Bharatnatyam din Tamil Nadu, Kuchipudi din Andhra Pradesh şi Kathakali din Kerala. Stilul Manipuri, care se caracterizează prin mişcări graţioase, este propriu regiunii de nord-est. Stilul Odissi, cu elemente asemănătoare Bharatnatyam-ului, se regăseşte in statul Orissa din est. Kathak, iniţial un stil de dans adoptat in timpul dinastiei mogule, este un dans tipic pentru regiunile nordice.
In muzică, stilurile clasice se impart in două grupe: in nordul Indiei, unde se intălnesc diferite gharanas (ateliere), şi in sudul Indiei, unde stilurile muzicale sunt etichetate generic Carnatic. Muzică, dans sau orice altceva, lumea indiană este o lume complexă. Impresiile multora dintre cei care ajung in India sunt, uneori, la unison: diferenţele de mentalitate, şabloane, a nu spune ceea ce găndeşti, ci ceea ce ai fost invăţat să găndeşti şi multe altele. Se pare că indienii sunt mai direcţi cănd ii provoacă pe europeni să vorbească despre ei şi sunt fascinaţi de tot ceea ce inseamnă bătrănul continent.
Dar, privind din alt unghi, şi bătrănul continent este fascinat la răndul lui de tot ceea ce inseamnă India. Cultura noastră stăpăneşte dimensiunea materială, dar nu şi pe cea spirituală. La indieni se poate spune că este "aproape invers". Cultura lor ridică probleme precum natura, realitatea sau conştiinţa intr-un mod complicat. In condiţiile in care lumea occidentală işi pierde direcţia, lumea indiană o poate ajuta să şi-o regăsească. Aceasta nu inseamnă că putem deveni cu toţii şamani, dar măcar putem incerca!
Nu degeaba Naarghita a fost socotită un fenomen de criticii muzicali din patru continente. Un tănăr romăn care vrea să păşească pe calea muzicii indiene işi asumă o mare responsabilitate. Pentru Carmen Ciubotă (pseudonim - Sapnaa), totul a inceput in oraşul Roman, in anul 1985.
INCEPUTUL. Era elevă la liceu, avea 17 ani şi dorea să urmeze Facultatea de Medicină. Se pregătea intens pentru examene, dar in timpul liber ii plăcea să colinde librăriile şi bibliotecile. In una din zile a intrat, ca de obicei, intr-o librărie. Acolo, intr-o vitrină, un disc cu Naarghita, "Melodii arabe", i-a atras atenţia. Tănăra văzuse căteva emisiuni cu Naarghita la tv, in copilărie, iar vocea caldă şi catifelată a acesteia o impresionase in mod plăcut. A cumpărat discul fără să ştie că viaţa ei se va schimba radical. Nu avea să mai fie niciodată aceeaşi.
"Melodiile m-au vrăjit de la primul sunet şi, deoarece era seară atunci cănd am cumpărat discul, noaptea care a urmat s-a transformat in zi. Zorile m-au prins scriind versuri, aşa cum le intelegeam, şi fredonănd melodiile", işi aminteşte Sapnaa. "A doua zi, venind de la serviciu, mama m-a găsit căntănd şi cu versurile scoase la toate melodiile. A avut presentimentul că nu voi urma niciodată medicina şi, intr-adevăr, evenimentele care au urmat au confirmat acest lucru".
In vara aceluiaşi an, 1985, participă la o serbare organizată de liceul la care invăţa, cu două melodii arabe şi două indiene. Directorul Casei de Cultură o remarcă şi in luna noiembrie căntă in deschiderea recitalului de Kathak al dansatoarei indiene Malavika Sarkar.
Are astfel un prim contact cu personalităţi din India şi o confirmare a aptitudinilor sale, profesorii Dharam Nath şi Ravi Nath indemnănd-o să-şi continue cariera. Omul politic indian Jawaharlal Nehru (1889-1964) spunea că: "Spiritul căutării il cheamă neincetat pe om şi el n-are odihnă pe drum, iar peregrinările ii sunt fără sfărşit".
PSEUDONIMUL. Timp de un an, solista invaţă tot repertoriul Naarghitei, iar in martie 1987 incepe colaborarea cu Teatrul de Revistă din Paşcani. Are acum ocazia să imbrace sari-ul primit in dar de la Malavika Sarkar. Atunci, in 1987, in luna mai, se intălneşte faţă in faţă cu Naarghita. "Am stat amăndouă de vorbă aproape o noapte in camera de hotel a Cristinei Stamate. Naarghita imi explica ce trebuie să fac pentru a putea invăţa limba hindi, m-a sfătuit profesional."
In vară, cele două se intălnesc la Bucureşti, iar Naarghita o sfătuieşte să-şi aleagă un pseudonim, ba chiar o şi ajută in alegerea numelui pe tănăra care nu ştia hindi pe vremea aceea. "Două ore de discuţii. Naarghita propune: Prema - Iubire. Nu mă simţeam Prema! Apoi Mala - Ghirlanda. Nici atăt. Sunita - nu. După două ore, Naarghita rosteşte: «Sapnaa». «Asta e!», zic eu. «Bine, dar nu ştii ce inseamnă», «Nu, dar mă simt Sapnaa». «Sapnaa inseamnă vis in limba hindi», imi explică Naarghita. «Atunci mă va chema Sapnaa»."
IN BINE. Cu acest pseudonim, tănăra face o sumedenie de turnee in ţară şi străinătate, se prezintă la Ambasada Indiei, debutează in 1992 la TVR, in emisiunea "Bună dimineaţa" a realizatorului Ştefan Mărăscu, cel care o va susţine de-a lungul carierei.
Naarghita şi Sapnaa se reintălnesc in luna octombrie 1989, la Roman, unde Naarghita susţine un concert. "A fost ultima intălnire, dar dragostea şi pasiunea pentru India au ţesut un fir care ne leagă. Fără să ştie, şi poate fără să vrea, Naarghita a schimbat in bine destinul unui om."