Naarghita este marcă inregistrată pănă in anul 2010. Ce preţ a pus (şi pune incă) pe imaginea sa! Este unul dintre puţinii artişti care realizează in ce constă averea lor. "Pămăntul se aseamănă cu o tablă mare pe care fiecare vrea să-şi scrie numele său.
Naarghita este marcă inregistrată pănă in anul 2010. Ce preţ a pus (şi pune incă) pe imaginea sa! Este unul dintre puţinii artişti care realizează in ce constă averea lor. "Pămăntul se aseamănă cu o tablă mare pe care fiecare vrea să-şi scrie numele său.
Cănd tabla s-a umplut, trebuie şterse numele care au fost scrise pentru a se putea scrie nume noi. Ce-ar fi dacă toate monumentele vechi ar mai exista? Cei de azi n-ar mai avea loc unde să şi le plaseze pe ale lor. Cele 360 de statui ale lui Demetrios Phalereus n-au putut sta multă vreme in picioare in Atena, Demetrios Poliorcetes le-a dărămat: gloria primului Demetrios ocupa prea mult loc", scria Cousin dâAvalon in secolul al XVIII-lea. Ei bine, Naarghita din secolul XXI şi-a rezervat cu sfinţenie un loc pe tabla universală, un loc pentru care plăteşte. Plăteşte pentru că asta ii este soarta. O soartă pe care o respectă la fel de mult cum respectă numele personajului căruia i-a dat viaţă.
"Soarta este scuza celor slabi şi opera celor tari", spunea N. Titulescu. In cazul Naarghitei, soarta este opera sa. O operă cu un nume care este păzit de litera legii. A devenit marcă inregistrată, de care nu se poate atinge nimeni pănă in 2010, cănd, mai mult ca sigur, Naarghita va prelungi contractul de "asigurare" a identităţii.
VALOARE. In fond, este nedrept ca cineva să şteargă - şi doar cu o vorbă - tot ceea ce ea a construit in timpul pe care l-a primit pe acest pămănt. Naarghita ştie că pentru a-şi indeplini datoria, aceea de a dărui din harul său, trebuie să aibă grijă de identitatea sa. O identitate care a devenit ca o icoană pentru ea, atăt de preţioasă ii este! Iar noi, publicul, putem să privim la toate minunile pe care această "icoană" le-a făcut şi, se pare, că mai are puterea să le facă.
Este semn că Naarghita nu şi-a pierdut identitatea. A refuzat să mai "trăiască" (să mai cănte) căţiva ani, dar marca a rămas. Este inregistrată la OSIM pănă in 2010 şi pentru totdeauna in memoria unor oameni (puţini sau mulţi, nu contează) care au ascultat-o căndva pe Naarghita şi şi-au altoit-o pe suflet.