Noi nu avem banane!

Nat King Cole, pe numele său real Nathaniel Adams Coles, s-a născut în Montgomery, Alabama, la 17 martie 1919, de ziua Sfântului Patrick.

Biograful Daniel Mark Epstein a fost cel care a stabilit cu precizie data de naştere a interpretului. Afro-american şi născut într-o familie săracă din Sudul Americii, micuţului Nathaniel nu i s-a eliberat certificat de naştere. Până aproape de 10 ani, data lui de naştere a fost incertă chiar şi pentru cei apropiaţi. Deşi familia a declarat în repetate rânduri că Nat s-a născut în luna martie a anului 1919, mulţi au căutat să cerceteze această informaţie. Daniel Epstein a fost însă singurul care a cerut recensământul din 1919, pentru a consulta cu exactitate ziua şi data la care s-a născut Cole. Astfel, el a stabilit că ziua de Sfântul Patrick a adus lumină în casa familiei Cole.

ÎNCURAJAT DE FAMILIE
Tatăl lui Nathaniel, Edward Coles, era măcelar în Montgomery şi reverend la biserica baptistă. Perlina, mama celebrului cântăreţ, făcea parte din corul bisericii.

La vârsta de 4 ani, Nat împreună cu familia s-a mutat în Chicago, Illinois, unde Edward Coles a devenit predicator la biserica baptistă, iar Perlina, pianistă în formaţia aceleiaşi biserici. Cadrul familial i-a fost prielnic tânărului. Fraţii lui - Eddie, Ike, Freddy - şi surorile - Evelyn şi Edie-Mae - l-au încurajat de fiecare dată să păşească în lumea muzicii.

Într-o zi, Nat şi-a întrebat părinţii: "Noi suntem o familie săracă?". Iar mama sa i-a răspuns: "Da, suntem!"... "Suntem săraci, săraci, săraci?", a insistat micuţul Nat... "Da, suntem săraci, săraci!" "Lasă, mamă, că, într-o bună zi, numele meu va străluci într-o lumină aparte şi nu vom fi săraci!" Visul lui Nat s-a adeverit în timp.

VREMEA LUI
Cu ajutorul mamei sale, de altfel singurul profesor de pian pe care l-a avut Nat, prima lui interpretare a avut loc la vârsta de 4 anişori. Urcat pe o scenă improvizată, notează site-ul oficial al artistului, Nat a cântat "Da, noi nu avem banane!". Influenţele cartierului Bronzeville, faimos în perioada anilor 1920-1930 pentru viaţa de noapte şi cluburile de jazz, s-au cunoscut imediat. Nat nu a studiat numai jazz şi gospel, ci a fost atras şi de muzica clasică. A interpretat, după cum însuşi spunea, "de la Bach la Rachmaninoff".

La lăsatul serii, Nat pleca pe ascuns de acasă şi mergea în cluburile din zonă. Ore întregi stătea şi asculta artişti precum Louis Armstrong, Earl "Fatha" Hines şi Jimmie Noone. La scurt timp s-a înscris în programul de muzică al Liceului DuSable, condus de Walter Dyett's.
Inspirat de acordurile lui "Fatha" Hines, Cole a făcut primul pas în adevărata industrie muzicală. La sfârşitul anilor '30, când era încă adolescent, a adoptat numele de Nat Cole - renunţând la litera "s".

Fratele său mai mare, basistul Eddie Coles, i s-a alăturat lui Nat şi în 1936 au început lucrul pentru primele înregistrări. Au trecut oficial sub numele de "Eddie Coles Solid Swingers" şi au câştigat un contract de şase luni la clubul "Panama" din Strada 58. Nat cânta până aproape de dimineaţă şi, după nici două ore de somn, mergea la şcoală. Nat şi Eddie au continuat să meargă seară de seară la concertele de jazz.

Căutau întotdeauna să se împrietenească cu cei din jur şi, când accesul într-un club nu le era permis, stăteau la uşă. Fermecaţi, ascultau notele care se auzeau din interior şi, în timp ce mergeau spre casă, fredonau cel mai frumos ritm din acea seară. Atunci când punea capul pe pernă, tânărul Cole visa că în locul marilor cântăreţi se află el, că sala aplaudă şi că muzica sa răsună întocmai ca muzica din cluburile pe care le frecventa. Simţea că va veni şi vremea lui, când alţii vor sta la uşile sălilor de concerte şi îl vor asculta.

MUZICĂ A SUFLETULUI
Când a început să descopere cu adevărat frumuseţea blues-ului şi a jazz-ului, Nat a luat decizia de a-şi retrage dosarul de la şcoală. Numai aşa, susţinea el atunci, se putea dedica în totalitate pasiunii sale. "Mă simt foarte apropiat de muzică. Cred că asta îmi doresc, să fac o muzică a sufletului. Ştiu că momentan nu sunt un adevărat artist şi nu pot concura cu adevăraţii artişti, dar mă voi strădui să mă fac plăcut publicului. El este cel care te alege şi care îţi cumpără muzica. La un moment dat am să înţeleg mesajul pe care mi-l transmite această artă. Trebuie să-l înţeleg pe deplin", mărturisea Nat King Cole într-un interviu publicat de revista Ebony.