Sarcină politică

NU, CÂNTĂREŢ DE CURTE! ● Eu aveam un dosar bun şi eram apreciat de tovarăşii de la UTC şi de la PCR,  pentru că eram un membru de bază al Cenaclului Flacăra.

Aveam deja câteva cântece patriotice foarte mult cântate şi difuzate – "Trăiască România", "Ţara noastră-i ţara noastră", "Ţara de unde vin călător". La foarte puţin timp, Electrecordul m-a solicitat pentru un single cu tentă patriotică de data asta, pe care voiau să includă două cântece în vogă: "Ţara noastră" şi "Trăiască România".

IDEEA SALVATOARE. Eram un pic stresat, pentru că nu prea aveam cum să-i refuz pe de-o parte, iar pe de altă parte, mă gândeam cu teamă să nu fiu catalogat drept cântăreţ de curte. Atunci mi-a venit ideea salvatoare şi m-am gândit să apelez la Florian Pittiş, pe care-l apreciam foarte tare şi eram convins că numai el putea să completeze materialul ăsta în aşa fel încât să nu devină ostentativ. M-am întâlnit cu el cu teamă, pentru că el nu era din tabăra care mă susţinea la Flacăra, ci dimpotrivă. I-am povestit despre ce era vorba şi mare mi-a fost mirarea să constat că nu ma refuzat. M-am bucurat enorm şi în câteva zile urma să intru în studio.

A TREBUIT SĂ INTRE ÎN HORĂ. Din păcate, Ion Nicolescu, autorul versurilor "Imnului", acesta fiind titlul iniţial al cântecului "Tră­iască România", refuzase să i se mai cânte textul. Se certase cu Păunescu nu ştiu din ce motive. Aşa că peste noapte apare noul text semnat Adrian Păunescu, care avea două mari hibe după părerea mea. Unu – era prea lung şi doi – mult prea agresiv şi demonstrativ patriotic. N-am avut ce face, era aproape sarcină politică, a trebuit să intru în acest nou joc şi uite aşa a apărut singleul "Nicu Alifantis – Florian Pittiş".

"SĂ MĂ JUDECE CINE VREA"
Întâmplarea face să mă întâlnesc tot mai des, pe diverse scene, cu ocazia spectaco­lelor cu Cenaclul, cu Ioan Lu­chian Mihalea şi al său grup Song. Aşa că apelez la ei pentru înregistrarea cu "Trăiască România". Din păcate, vechea versiune pe textul lui Nicolescu a dispărut brusc din toate arhivele radio şi uite aşa a rămas varianta Păunescu. Regret că n-o mai am, s-a pierdut. Ascultând acum materialul, constat că nu e foarte grav şi oricum nu cred că e o crimă să-ţi cânţi ţara, dar faptul că ţi se impunea acest lucru deranja, aşa că poate să mă judece cine vrea...

"DECEMBRE" PE VINIL, O ÎNCERCARE STRICT COMERCIALĂ
Voi face un salt de mai bine de zece ani, pentru a mă referi la singleul "Decembre", editat în 1992. Încep să lucrez la propria-mi casă de producţie muzicală, Toji Productions, înfiinţată în ’90, ca producător. Scot o casetă audio cu grupul Divertis – "Aşa ceva nu există", care se bucură de un mare succes la public şi care se vinde extraordinar de bine. Încep să cred că este drumul cel bun pe care am apucat, dar peste câţiva ani avea să-mi treacă… Deşi îmi propusesem încă de la înfiinţare că nu voi produce niciodată Alifantis la casa mea de producţie, îmi calc pe suflet şi scot singleul "Decembre" pe vinil, despre care pot spune că sunt mândru, pentru că am înregistrat două piese cunoscute de-ale mele într-o haină nouă împreună cu Song şi Mihalea şi cu o copertă foarte frumoasă, alb-negru, cu un peisaj de Bandac. Dacă Divertisul l-am scos pentru că la bază au stat raţionamente pur sentimentale, acest album l-am produs pentru prima dată în viaţa mea pe considerente strict comerciale. L-am vândut de sărbători şi, culmea,  foarte bine!

DIN TOATE PĂRŢILE DEODATĂ
"Nicu Alifantis se apropie de poemele pe care le cântă cu un simţ selectiv atât de sigur încât reuşeşte să le înnobi­le­ze cu melodiile sale, transformându-le astfel într-o prelungire parcă a spiritului ce bântuie orice vers cântat. Şi asta fiindcă Alifantis-compozitorul nu e apăsat de prejudecăţi cântând sau, mai bine zis, fi­ind aproape de folk, pop, jazz, muzică uşoară, scriind pe ritmuri de bossa nova, sirtaki, abordând romanţa, fadoul sau şansoneta din toate părţile deodată cum zicea poetul." (George Stanca, despre "Nicu Alifantis", 1984)