Aură de geniu

"Marii artişti ard ca nişte torţe, ca nişte făclii imense... Se consumă şi se sting dintr-o dată", spune chirurgul Şerban Brădişteanu.

De multe ori ne imaginăm că artiştii de toate genurile, actori, regizori, nu au niciodată probleme... nici în familie, nici financiare, nici de sănătate. Da, imaginăm o lume perfectă a lor, pentru că ei sunt întotdeuna acolo: la teatru, la televizor, şi aşa mai departe... Probleme se regăsesc însă peste tot indiferent de profesie... Dincolo de personaje celebre, de roluri importante, maestrul Radu Beligan a întâmpinat de-a lungul unui destin dedicat scenei şi probleme de sănătate. Despre care noi am aflat sau nu. Pentru că domnia sa a fost discret. Suferinţa e a sa, şi nu a publicului. "De inima sa s-a ocupat" apreciatul chirurg cardiovascular Şerban Brădişteanu: "Ca şi personalitate artistică l-am cunoscut pe maestru de mult... Eram la Târgu-Mureş şi era un mare eveniment când venea teatrul cu Radu Beligan, cu Ştefan Iordache. Era un loc în care îţi doreai să ajungi. Apoi, din păcate pentru dumnealui, l-am cunoscut ca pacient având nişte probleme de sănătate, chiar în timpul unui spectacol, care ridicau un mare semn de întrebare! Mai poate sau nu continua? Îmi amintesc că m-a sunat de la Teatrul Naţional domnul Săraru, fiind foarte îngrijorat de starea de sănătate a maestrului Beligan.

"DISPARE" ÎN LUMEA ARTISTICĂ. A venit maestrul, l-am investigat… avea nişte coronare absolut splendide pentru vârsta dumnealui, însă avea oscilaţii mari de tensiune. Cu siguranţă avea un ritm de viaţă infernal şi cu greutate l-am ţinut aici până am reuşit să-i reglăm un tratament adecvat. În ce măsură şi-a luat tratamentul nu ştiu... fiindcă a venit şi a doua oară pentru internare şi a dispărut iarăşi în lumea sa artistică", mărturiseşte chirurgul.

TIMPUL. Vă imaginaţi că un artist este disciplinat? Niciodată! Nici măcar atunci când este vorba de viaţa sa. Aşadar, nici maestrul Beligan nu face excepţie! Nu este un bolnav disciplinat, care să vină la un control periodic, care să urmeze un tratament. "În momentul în care se simte bine şi a trecut episodul respectiv, cred că refuză să accepte ideea că are nevoie de un tratament, de un program. Practic e nevoie de un regim de viaţă. De la o vârstă trebuie să acorzi mai mult timp odihnei, refacerii, or, consumul maestrului era fantastic. Repetiţii seară de seară... şi tot ceea ce implică seriozitatea şi rigoarea cu care îşi face meseria", spune Şerban Brădişteanu. Din fericire, maestrul nu avea nevoie de o intervenţie chirurgicală, simţindu-se foarte bine după ce i s-a reglat tratamentul. "Probabil va reveni la mine în momentul în care se va afla într-o situaţie mai dificilă. De obicei îl aduce fiica sa. Nu vine niciodată singur, ci mereu trebuie împins de cineva. Cam acesta este domnul Beligan… la doctor", ne povesteşte în continuare Şerban Brădişteanu.   

O DOZĂ DE INDISCIPLINĂ. "Există un dram de emoţie de fiecare dată când întâlneşti un «personaj celebru». Ca spectator, ca jurnalist, ca doctor... Şi mai ales când vine vorba de Radu Beligan. În momentul în care o personalitate este bolnavă, am sesizat acest lucru, se comportă ca orice om normal. Poate că dispare aura aceea de artist, iar noi suntem obligaţi să facem abstracţie de cine este şi să nu ne lăsăm pradă unor emoţii. Medicul nu are de-a face cu personalităţi, ci întotdeauna cu pacienţi. Cu oameni. Toţi trebuie trataţi cu acelaşi profesionalism. Ceea ce poţi întâlni la o personalitate precum Radu Beligan este... doza de indisciplină. Nu acceptă cu una, cu două ideea de boală, de tratament, de regim. Cu cât este o personalitate mai mare, cu atât mai dificil se supune unui program pe care i-l stabileşte. E foarte greu să intervii în obiceiul lui şi este greu ca el să accepte ideea de constrângere medicamentoasă. Din experienţa mea de viaţă am constatat că omul cu cât se află în media obişnuită a oamenilor, cu atât este mai obedient", este de părere Şerban Brădişteanu.

Pentru marii artişti, propria persoană nu contează niciodată. Asta este în realitate tragedia marilor personalităţi. Ele nu au niciodată timp. Dispar, se simt bine un timp şi gata. Medicamentele sunt ceva de care ei se pot dispensa cu uşurinţă. "Nu acceptă un tratament şi ceea ce îi recomandă medicul… geniul lor o să-i ţină deasupra oricărui lucru. Aşa gândesc ei! Şi la medici se întâmplă de obicei cam acelaşi lucru", continuă Şerban Brădişteanu.

APLAUZE. Medicul Şerban Brădişteanu s-a detaşat pentru scurt timp de profesia sa şi ne-a vorbit despre Radu Beligan. De data aceasta nu ca pacient, ci ca artist. Pentru Şerban Brădişteanu, maestrul pare ieşit din comun: "Este cu totul altul decât cel de pe scenă. Are o putere de muncă extraordinară, de aceea a realizat atâtea roluri imense. E un om deosebit, dacă reuşeşti să-l cunoşti... În apropierea sa, a omului de geniu, te simţi mic. Eu l-am cunoscut ca şi pacient, din păcate. Dar pe scenă mi-am făcut altă imagine despre dânsul. Cred că în «Take, Ianke şi Cadâr» l-am urmărit cu cel mai mare interes, în urmă cu doi sau trei ani. Era, din câte îmi aduc aminte, pacientul meu atunci. Atunci cred că l-am aplaudat ultima oară...".

NOTELE SIMFONIEI PERFECTE
Minciuna, loialitatea cenuşiului, mediocritatea, iubirea, generozitatea sunt notele unei simfonii orchestrate cu fior şi patos. Cucereşte progresiv spectatorul să comunice nu cu interpreţii, ci cu sinele lor. Radu Beligan s-a resemnat să-l joace pe Salieri într-un stil personal şi scânteietor, rolul se numără, desigur, printre cele mai strălucite din prestigioasa sa carieră. Atitudinea, mişcarea, cuvântul, pauzele – totul era perfect. (Nicolae Carandino, 1983)

CELE ZECE PORUNCI ALE... SPECTATORULUI
Poet, prozator, dramaturg şi umorist... acesta este pe scurt Tudor Muşatescu. Printre "Ale vieţii valuri" s-a lăsat purtat şi de scrierea a 10 porunci... poruncile spectatorului. Prietenul bun al maestrului Radu Beligan, Tudor Muşatescu, a creat aceste 10 porunci ale spectatorului pentru o tipologie anume: acel gen de spectator care înţelege şi simte perfecţiunea artei...  "Să nu vii la teatru cu bilet de favoare; să nu mănânci ceapă sau usturoi, şi dacă ai făcut-o să-ţi iei singur o lojă; iubeşte-l pe aproapele tău şi nu-l deranja de o mie de ori până să te-aşezi; cinsteşte şi respectă pe plasatorul tău; să nu râvneşti la "programul" altuia; să nu dormi la spectacol sau cel puţin să nu sforăi; nu te lua după critici, că nu ştiu ce spun, decât atunci când laudă; să nu iei numele autorului în deşert; să nu furi niciodată numărul de la garderobă; să nu vorbeşti de rău dacă nu ţi-a plăcut! Lasă-i şi pe alţii să se ardă. (Rodica Mandache)

SIGURANŢA CREATORULUI
"Fericirea se strecoară uneori pe o uşă pe care ai lăsat-o deschisă fără să vrei", spune maestrul Radu Beligan. Bucuria de a urmări un mare actor pe scenă se regăseşte în rândul spectatorilor de fiecare dată. Radu Beligan... Se joacă vultureşte cu coardele emoţiei, are siguranţa creatorului, dar şi o răceală răutăcioasă, uneori un cinism care nu împiedică deloc dragostea publicului. Are un farmec care-ţi şuieră prin urechi, un farmec de care te temi şi care-ţi dă mult de gândit. Priveşte trecutul cu veneraţie şi prezentul cu diabolică atenţie. (Rodica Mandache)