Îndrăgostiţi de viaţă

Colaborarea dintre Savoy şi Angela Similea a fost una dintre cele mai rodnice din muzica românească.

Angela Similea s-a alăturat formaţiei Savoy în anii 1970. "Interpreţii de muzică uşoară, ca şi instrumentiştii, de altfel, aveau de trecut un examen de atestat de artist profesionist în faţa unei comisii. Împrejurarea a făcut ca eu să am nevoie să fiu acompaniată de o trupă, iar trupa, la rândul ei, să acompanieze un solist. Aici a intervenit «clipa», destinul... şansa fiecăruia. Acela a şi fost primul moment «Savoy şi Angela Similea»", îşi aminteşte artista.

"Armonia care s-a născut între noi, fără premeditare, a creat un mediu favorabil amândurora, în evoluţia noastră artistică. La scurt timp după ce ne-am întâlnit am început să şi lucrăm împreună, iar trupa Savoy, chiar dacă a mai colaborat şi cu alţi colegi ai noştri, pentru mine a devenit singura trupă vocal-instrumentală cu care am cântat timp de 15 ani", ne-a povestit Angela Similea.

SĂLI PLINE. Alături de Savoy, Angela Similea a cântat atât în ţară, cât şi peste hotare. "Înainte de ’89, concertele erau concerte. Se cânta! Publicul umplea până la refuz sala de spectacol sau tribuna stadionului... şi toate cu bilete deloc ieftine, sponsor principal fiind însuşi publicul. Ne-am bucurat de mare, mare succes. Iubirea publicului era atât de năvalnică, încât erau momente când trebuia să fim înconjuraţi de cordoane de miliţie, pe cai; numai astfel puteam să intrăm şi să ieşim de la concerte. Turneele erau lungi, de aceea petreceam mult timp împreună, împărţind bunele şi mai puţin bunele, ca într-o familie. Ceea ce a guvernat relaţia dintre noi a fost prietenia şi respectul", spune interpreta.

IMPECABILI. "Profesional, erau impecabili, de aceea am şi reuşit să ducem această colaborare atâta timp. Este foarte important pentru o trupă, care are şi activitate de linia întâi (şi una de renume), să ştie ca, atunci când devine trupă de acompaniament, să păstreze «metrul» de scenă necesar solistului pe care-l acompaniază; şi asta, fără efort şi fără duplicitate. Aşa era Savoy: Marian, George, Nelu, Nicky şi Samy! Dincolo de scenă, îmi face plăcere să îmi amintesc cu câtă delicateţe aveau grijă să îmi fie bine, mă ocroteau, mă răsfăţau, eram «Regina» lor declarată... Şi să nu uităm că era în perioada ’74-’89, în care o asemenea afirmaţie reprezenta un mare pericol", îşi aminteşte Angela Similea.

ROMANTICI. Membrii Savoy erau muzicieni talentaţi, "cu simţire profundă, romantici incurabili şi... etern îndrăgostiţi de viaţă!", spune artista. Trupa ca întreg, crede Angela Similea, a reuşit să găsească liantul care să o aducă şi să o menţină mult timp în vârful piramidei, "fără a-şi negocia sau împărţi individual acest merit.

Marian, George, Samy, Nicky şi Nelu s-au identificat fiecare cu Savoy şi au dat trupei ţinuta de mare succes". "Dacă ascultaţi muzica acelei perioade, nu aveţi cum să nu remarcaţi STRADA specială pe care se regăseşte muzica lui Marian Nistor şi a grupului Savoy: de la concepţie şi mesaj până la formă şi prezentare. Talentul componistic s-a mariat perfect şi constant cu valoroasa poezie, aleasă de Marian. O asemenea atitudine faţă de profesie nu are cum să nu primească aprecierea publicului. În plus, Savoy era o trupă caldă, mereu aproape de publicul său, asemenea unui prieten", spune artista despre succesul pe care l-a avut Savoy.

ŞLAGĂRE. Am întrebat-o pe Angela Similea care erau melodiile Savoy care aveau cea mai mare priză la public. "Fără a fi părtinitoare şi având ca reper ceea ce am spus mai devreme, oricare cântec propus de Savoy electriza pur şi simplu auditoriul. La începutul fiecărui cântec, chiar de la primele acorduri, stadionul exploda de bucurie. Cum aş putea eu selecta acum piesele cu cel mai mare succes la public? Şi totuşi, «Eu sunt ca viaţa – lacrimă şi cânt», «Domnişoară, domnişoară» – Ion Lotreanu, «Adio, pică frunza» – George Bacovia nu lipseau din repertoriul oricărui concert", spune Angela Similea. Artista crede că, după dezechilibrul muzicii româneşti de după 1990, publicul a depăşit perioada de derută şi începe din nou să-şi "ceară drepturile", iar muzica lui Nistor este actuală.

AMINTIRI. Una dintre multele amintiri frumoase ale artistei împreună cu Savoy: "Eram într-un turneu în nordul Moldovei şi un prieten ne-a invitat în satul în care lucra el. Ne-am cazat la ţărani. Nu vă pot spune cât erau de fericiţi să ne găzduiască... ne tratau ca pe nişte zei", spune interpreta. "Serile, după concert, prietenul nostru organiza, împreună cu sătenii, focul de tabără şi, sub ochii de stele ai cerului şi cerceii de smoală ai nopţii, băieţii cântau până uitau de ei, iar muzica se năştea din... aer. Târziu, în noapte, plecam prin pădure să vedem căprioarele şi mistreţii, iar primii zori ne surprindeau admirând roua strălucind sub ultima rază de lună, deasupra platoului încărcat de ciuboţica-cucului. Acolo s-au născut piesele ce aveau să alcătuiască un album Savoy ce s-a bucurat de mare succes.", încheie Angela Similea.

"Dacă ascultaţi muzica acelei perioade, nu aveţi cum să nu remarcaţi STRADA specială pe care se regăseşte muzica lui Marian Nistor şi a grupului Savoy: de la concepţie şi mesaj până la formă şi prezentare"

"Înainte de ’89, concertele erau concerte. Se cânta! Publicul umplea până la refuz sala de spectacol sau tribuna stadionului... şi toate cu bilete deloc ieftine, sponsor principal fiind însuşi publicul. Ne-am bucurat de mare, mare succes. Iubirea publicului era atât de năvalnică, încât erau momente când trebuia să fim înconjuraţi de cordoane de miliţie, pe cai; numai astfel puteam să intrăm şi să ieşim de la concerte"
Angela Similea

"Armonia care s-a născut între noi, fără premeditare, a creat un mediu favorabil amândurora, în evoluţia noastră artistică. La scurt timp după ce ne-am întâlnit am început să şi lucrăm împreună, iar trupa Savoy, chiar dacă a mai colaborat şi cu alţi colegi ai noştri, pentru mine a devenit singura trupă vocal-instrumentală cu care am cântat timp de 15 ani"
Angela Similea