Turnee de vis

O trupă, o "poveste" muzicală din tinereţea multora... Câţi nu şi-ar dori să-şi retrăiască cea mai frumoasă perioadă din viaţă?

Pentru prima oară, Mihai Constantinescu i-a văzut pe membrii formaţiei Savoy, de care auzise la Radio, atunci când îşi încărcau instrumentele într-un camion. "Savoy toată viaţa a încărcat şi a descărcat instrumente. Lucru pe care numai nişte oameni pentru care muzica înseamnă parte din sufletul lor l-ar putea face. Probabil că atunci plecau spre un spectacol de la Teatrul Constantin Tănase, «numit» Calea Victoriei 164. Nu ne-am cunoscut atunci, ci ceva mai târziu, în momentul în care am început să facem turnee împreună. Turneele nu se făceau numai cu mine, se făceau cu foarte mulţi alţi artişti, pentru că ei au acompaniat toţi cântăreţii de la vremea respectivă", ne dezvăluie Mihai Constantinescu.

SUCCESUL. În perioada anilor ’70, mulţi contestau trupa Savoy din diverse motive, dar asta conta cel mai puţin, pentru că ei aveau un succes imens la public. "Toată trupa era extrem de talentată. Aveau un solist extraordinar, George Mitrea, nu mai vorbim despre Marian Nistor, şeful trupei, şi foarte bine cânta şi Nicky Rotărescu, toboşarul. Aveau o piesă pe vremea aceea, «Valentina», despre care pot spune că o fredona toată ţara. Apoi, au dat o mare lovitură prin 1979 cu piesa «Domnişoară», care a reprezentat un succes extraordinar. Pe vremea cenzurii, şi «Domnişoara» a avut anumite probleme, pentru că nu aveai voie să pronunţi cuvântul acesta", mărturiseşte apreciatul artist.

CĂNTA O ŢARĂ ÎNTREAGĂ. Poate că unele dintre cele mai frumoase piese Savoy vor rămâne cele interpretate cu Mirabela Dauer. Sunt piese care vor fi cântate, fredonate de mulţi dintre noi, chiar după ani şi ani... Mihai Constantinescu aminteşte aici "Adio, pică frunza", "Frunza mea albastră", "Mulţumesc, iubită mamă", aceasta din urmă fiind o piesă pe versurile lui Corneliu Vadim Tudor. Sunt piese absolut superbe. Dar şi înainte de colaborarea cu Mirabela Dauer, trupa Savoy a avut nenumărate piese care pur şi simplu erau cântate de o ţară întreagă. "Sigur că orice soi de căsătorie, am putea spune, nu ţine cât calea ferată, nu ţine la infinit şi într-o bună zi şi trupa Savoy s-a destrămat, la fel cum atâtea mari trupe în lume s-au destrămat, dar Marian a continuat să facă muzică. A continuat să compună. Spre deosebire de solişti, care puteau fi acompaniaţi de orice soi de orchestră, la o formaţie e mai dificil, pentru că lumea te percepe ca pe un tot", este de părere interpretul.  

UN STIL APARTE. Pentru Mihai Constantinescu, trupa Savoy înseamnă oameni care iubesc şi respectă muzica. Oameni cu har. Dar şi o trupă de succes care s-a impus printr-un stil anume, pentru că trupa Savoy avea un stil al său: "A fost o trupă extrem de populară, poate e prea puţin spus. Nişte băieţi veseli, extrem de drăguţi, care au făcut tot ceea ce au putut. Nu ştiu dacă trupele din ziua de astăzi îşi mai cară instrumentele, le duc pe scenă, le cablează, fac probe. Era un timp când aveam două sau trei spectacole pe zi, şi toate în locuri diferite. Vă imaginaţi ce muncă era să aduci instrumentele acelea pe scenă, cară-le, adu-le pe scenă, ţine spectacolul, din nou cară-le, şi scena asta se repeta de câteva ori. Mi se pare un lucru atât de greu şi, culmea!, nu-i ajuta nimeni niciodată. Se ajutau unul pe celălalt".

O VIAŢĂ. Mihai Constantinescu a cântat multă vreme alături de trupa Savoy. Poate chiar mai bine de 15 ani: "Nu am făcut constant aceste turnee, dar oricum de fiecare dată ne întâlneam şi mai plecam într-un turneu, mai repetam, apăreau piese noi şi iar plecam. Mi-a părut rău când trupa s-a destrămat. Singurul care a rămas pe ideea muzicii a fost Marian. Din punctul meu de vedere, trupa Savoy este un exemplu. Prin intermediul acestei Ediţii de Colecţie, poate că mulţi vor afla povestea unor oameni care nu au zis niciodată nu sau nu se poate, despre nişte oameni care au făcut o perioadă destul de lungă din viaţa lor muzică: au iubit-o şi au respectat-o".

REGRETUL... Nu a existat niciodată un duet Mihai Constantinescu-Marian Nistor, deşi au făcut nenumărate turnee împreună. Dar ceea ce putem afirma cu certitudine este că dorinţă există din partea ambilor artişti... "Mi-ar plăcea să ne întoarcem la acea perioadă, dar astăzi totul se face cu bani. Cu Marian am păstrat legătura, mai vorbim din când în când la telefon. Mi se pare normal ca tot ce ţi-a făcut plăcere cândva să respecţi şi să nu uiţi. Muzica aceea care nu te emoţionează şi pe care nu o reţii nu are nici o valoare. Adevărata muzică e cea care rămâne în timp. Şi după ani buni, dacă o asculţi, ar trebui să-ţi creeze aceleaşi sentimente. Şi în final... un regret că orice început are şi un sfârşit", încheie Mihai Constantinescu.