x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept

Demnitate

de Luminita Ciobanu    |    24 Mar 2008   •   00:00

Sofia Vicoveanca este un om ieşit din tiparele cotidiene şi străluceşte prin autenticitate.

Sofia Vicoveanca este un om ieşit din tiparele cotidiene şi străluceşte prin autenticitate.

 

Pentru Mihaela Rădulescu, îndrăgita solistă Sofia Vico­veanca este exempul artistului care reuşeşte să facă opinie separată şi să traverseze epoci şi rigori ca o regină. O regină a autenticului şi a simplităţii. “Trăim într-o inflaţie de  succese spumoase (şi, ca orice spumă, lesne de dispărut, ca prin farmec...) şi de planuri bine urzite de marketing, comunicare, imagine... Vedetele se înghesuie în faţă, se înghiontesc şi se autoproclamă buricul showbiz-ului, al vieţii, în genere... O artistă ca doamna Sofia Vicoveanca e total pe dinafara acestor reguli moderne. Habar n-are să-şi dea ochii peste cap, nu înţelege că fără blog nu exişti, n-a învăţat până la vârsta asta cum stă treaba cu mâţăiala şi oportunismul şi, în general, ne enervează cumplit pentru că e atât de simplă. N-are pic de imaginaţie – de o viaţă se îmbracă în acelaşi costum popular, neînţelegând că astăzi haina-l face pe om, nu costumul popular, vechi de 100 de ani...”, spune realizatoarea emisiunii “Duminica în familie”.

 

Statornicie. “Cum poţi să te pre­zinţi în faţa publicului «pretenţios» cu ochii ăia luminoşi, cu sinceritatea aceea de care abu­zezi, lăsând suflete aproape rănite în urmă? Nu e frumos ce face doamna Sofia Vicoveanca de atât amar de vreme... Mi se pare de o profun­dă indisciplină socială succesul ei. În loc să se ali­nieze zgomotului general, nonvalorii profi­ta­bile şi returnabile, doamna Vicoveanca face opi­nie separată, traversează ca o regină epoci, ri­gori, studiouri de televiziune şi idei preconce­pute şi se aşază prima în fruntea unei specii pe cale de dispariţie – artistul autentic de folclor. De câte ori e invitata mea la o emisiune, mă demobilizează faptul că n-are nici o pretenţie, că nu deranjează pe nimeni, că nu se răsteşte la nimeni şi că nu suferă de protagonism ipocrit. Măcar atât putea să facă şi dânsa pentru noi... Nu cred că îi pot declara cât o iubesc şi o respect, pentru că ar contrazice principiile moderne, în care majoritatea apreciază personajele absurde, obscure, jenante, goale şi neconţinute... Mi-aş pierde prestanţa şi aş rata majoritatea. Dar, oare, nu o fi venit vremea să dăm cu pumnul în masă, în televizoare şi în ziarele de scandaluri profitabile şi să admirăm, necondiţionat, exact ceea ce nu putem fi? Vă rog să mă scuzaţi, doamnă, că vă iubesc în gura mare”, încheie, cu drag, Mihaela Rădulescu.

 

 

 

Verticalitate artistică

“Îndrăznesc să spun că de ca­librul Sofiei Vicoveanca au mai fost două sau trei interprete, evident în frunte cu Maria Tă­nase. Când am auzit-o pri­ma oa­ră eram redactor la Radio Iaşi. Am ajuns în Bucureşti în 1972, la Radio, apoi din 1974 m-a luat Tudor Vornicu la Televiziune. La o emisiune mai am­plă, în care eu eram redactorul muzical, iar Sofia Vico­veanca era de acum vedeta, am cu­nos­cut-o personal, m-a cucerit şi m-a strivit pur şi simplu cu personalitatea ei. Cred că poporul acesta a avut o mare şansă să adauge încă o perlă autentică în salba celor existente prin Sofia Vicoveanca”, ne-a spus Dumitru Moroşanu.

 

 

Unicatul se pretuieste  privindu-i toate fatetele

Cunoscutul om de televiziune Dumitru Moroşanu povesteşte: “Sofia Vicoveanca, dincolo de miracolul unei interprete care de la început a demonstrat că are carismă şi că va ajunge departe, a venit cu o prospeţime de repertoriu care ştergea imaginea cântăreţilor de dinaintea ei. Sofia Vico­vean­ca este o Doamnă, chiar dacă îşi pune costumul extraordinar şi trăistuca. Are demnitate de regină, iar când intră pe scenă este un moment deosebit, parcă se oficiază ceva. Nu ştie sau nu poate să se pre­fa­că. Este copleşitoare, autentică, te pune pur şi simplu la pământ. Anii au trecut, am lucrat foarte mult în TVR. Nu mi-a fost indiferent acest teritoriu muzical, folclorul, dimpotrivă. Sofia Vicoveanca are verticalitatea artistului desăvârşit. Nu ştiu să o descriu altfel. Cine nu a fost în preajma ei a pierdut foarte mult. So­fia Vicoveanca este un unicat, şi unicatul se pre­ţuieşte privindu-i toate faţetele. Mă număr prin­tre cei care au avut privilegiul să stea de vorbă cu artista, care nu face altceva decât să creeze. Nu cântă niciodată un cântec la fel”.

 

 

Un rol manusa

“La Rapsodia Ro­mână s-a pus un spectacol din care a rezultat experimentul ci­ne­mato­gra­fic cu Sofia Vico­veanca numit Baltagul”, spune Dumitru Mo­roşanu. “Parcă s-a potrivit mă­nuşă acestui rol. Un spectacol extraordinar, care a trecut aproape neobservat în viaţa culturală a Bucureştilor, pentru că aşa se mai întâmplă câ­teo­da­tă. Atunci mi-am dat seama ce gabarit artistic are Sofia Vico­veanca. A fost un moment ex­tra­ordinar, era şi greu să-i gă­­seşti pe cineva în distri­bu­ţie, nu avea măsură în florile­giul de artişti. Filmul a pus-o în va­loa­re perfect.” (Loreta Popa)

×