Sofia Vicoveanca este un om ieşit din tiparele cotidiene şi străluceşte prin autenticitate.
Sofia Vicoveanca este un om ieşit din tiparele cotidiene şi străluceşte prin autenticitate.
Pentru Mihaela Rădulescu, îndrăgita solistă Sofia Vicoveanca este exempul artistului care reuşeşte să facă opinie separată şi să traverseze epoci şi rigori ca o regină. O regină a autenticului şi a simplităţii. “Trăim într-o inflaţie de succese spumoase (şi, ca orice spumă, lesne de dispărut, ca prin farmec...) şi de planuri bine urzite de marketing, comunicare, imagine... Vedetele se înghesuie în faţă, se înghiontesc şi se autoproclamă buricul showbiz-ului, al vieţii, în genere... O artistă ca doamna Sofia Vicoveanca e total pe dinafara acestor reguli moderne. Habar n-are să-şi dea ochii peste cap, nu înţelege că fără blog nu exişti, n-a învăţat până la vârsta asta cum stă treaba cu mâţăiala şi oportunismul şi, în general, ne enervează cumplit pentru că e atât de simplă. N-are pic de imaginaţie – de o viaţă se îmbracă în acelaşi costum popular, neînţelegând că astăzi haina-l face pe om, nu costumul popular, vechi de 100 de ani...”, spune realizatoarea emisiunii “Duminica în familie”.
Statornicie. “Cum poţi să te prezinţi în faţa publicului «pretenţios» cu ochii ăia luminoşi, cu sinceritatea aceea de care abuzezi, lăsând suflete aproape rănite în urmă? Nu e frumos ce face doamna Sofia Vicoveanca de atât amar de vreme... Mi se pare de o profundă indisciplină socială succesul ei. În loc să se alinieze zgomotului general, nonvalorii profitabile şi returnabile, doamna Vicoveanca face opinie separată, traversează ca o regină epoci, rigori, studiouri de televiziune şi idei preconcepute şi se aşază prima în fruntea unei specii pe cale de dispariţie – artistul autentic de folclor. De câte ori e invitata mea la o emisiune, mă demobilizează faptul că n-are nici o pretenţie, că nu deranjează pe nimeni, că nu se răsteşte la nimeni şi că nu suferă de protagonism ipocrit. Măcar atât putea să facă şi dânsa pentru noi... Nu cred că îi pot declara cât o iubesc şi o respect, pentru că ar contrazice principiile moderne, în care majoritatea apreciază personajele absurde, obscure, jenante, goale şi neconţinute... Mi-aş pierde prestanţa şi aş rata majoritatea. Dar, oare, nu o fi venit vremea să dăm cu pumnul în masă, în televizoare şi în ziarele de scandaluri profitabile şi să admirăm, necondiţionat, exact ceea ce nu putem fi? Vă rog să mă scuzaţi, doamnă, că vă iubesc în gura mare”, încheie, cu drag, Mihaela Rădulescu.
Verticalitate artistică
“Îndrăznesc să spun că de calibrul Sofiei Vicoveanca au mai fost două sau trei interprete, evident în frunte cu Maria Tănase. Când am auzit-o prima oară eram redactor la Radio Iaşi. Am ajuns în Bucureşti în 1972, la Radio, apoi din 1974 m-a luat Tudor Vornicu la Televiziune. La o emisiune mai amplă, în care eu eram redactorul muzical, iar Sofia Vicoveanca era de acum vedeta, am cunoscut-o personal, m-a cucerit şi m-a strivit pur şi simplu cu personalitatea ei. Cred că poporul acesta a avut o mare şansă să adauge încă o perlă autentică în salba celor existente prin Sofia Vicoveanca”, ne-a spus Dumitru Moroşanu.
Unicatul se pretuieste privindu-i toate fatetele
Cunoscutul om de televiziune Dumitru Moroşanu povesteşte: “Sofia Vicoveanca, dincolo de miracolul unei interprete care de la început a demonstrat că are carismă şi că va ajunge departe, a venit cu o prospeţime de repertoriu care ştergea imaginea cântăreţilor de dinaintea ei. Sofia Vicoveanca este o Doamnă, chiar dacă îşi pune costumul extraordinar şi trăistuca. Are demnitate de regină, iar când intră pe scenă este un moment deosebit, parcă se oficiază ceva. Nu ştie sau nu poate să se prefacă. Este copleşitoare, autentică, te pune pur şi simplu la pământ. Anii au trecut, am lucrat foarte mult în TVR. Nu mi-a fost indiferent acest teritoriu muzical, folclorul, dimpotrivă. Sofia Vicoveanca are verticalitatea artistului desăvârşit. Nu ştiu să o descriu altfel. Cine nu a fost în preajma ei a pierdut foarte mult. Sofia Vicoveanca este un unicat, şi unicatul se preţuieşte privindu-i toate faţetele. Mă număr printre cei care au avut privilegiul să stea de vorbă cu artista, care nu face altceva decât să creeze. Nu cântă niciodată un cântec la fel”.
Un rol manusa
“La Rapsodia Română s-a pus un spectacol din care a rezultat experimentul cinematografic cu Sofia Vicoveanca numit Baltagul”, spune Dumitru Moroşanu. “Parcă s-a potrivit mănuşă acestui rol. Un spectacol extraordinar, care a trecut aproape neobservat în viaţa culturală a Bucureştilor, pentru că aşa se mai întâmplă câteodată. Atunci mi-am dat seama ce gabarit artistic are Sofia Vicoveanca. A fost un moment extraordinar, era şi greu să-i găseşti pe cineva în distribuţie, nu avea măsură în florilegiul de artişti. Filmul a pus-o în valoare perfect.” (Loreta Popa)