Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Poetul basarabean Grigore Vieru este un vechi prieten al interpretei bucovinene şi îşi aminteşte de ea cu plăcere.
Poetul basarabean Grigore Vieru este un vechi prieten al interpretei bucovinene şi îşi aminteşte de ea cu plăcere.
Am cunoscut-o în 1988. Sofia Vicoveanca a fost, la noi, primul sol al cântecului popular românesc în ţara de peste Prut. Întreaga sală a Palatului Naţional din Chişinău se preschimbase atunci într-un fel de mare adunare naţională, dominată de un singur discurs tulburător: cel al cântecului popular românesc. Întreaga sală, arhiplină de spectatori, devenise un buchet uriaş de flori şi de lacrimi ale bucuriei regăsirii naţionale. Cu un buchet de trandafiri urcasem pe scenă şi îmi plecasem genunchii în faţa marii interprete. A fost o zi care a intrat deja în istoria redeşteptării noastre naţionale.
Regina. Este, în vremurile noastre, una dintre cele trei regine ale cântecului popular românesc, celelalte două regine fiind Maria Ciobanu şi Irina Loghin. O voce cu totul aparte, în care mi-am regăsit sufletul şi ţara. După ce am cunoscut-o, aveam să-i dedic nişte versuri în care spuneam că “lacrima Sofiei Vicoveanca este ieşirea Basarabiei la mare”. Mă mir că nu este atacată pentru că a cântat românimii şi în perioada ceauşistă. Că aşa-i moda românească azi: mari cu adevărat sunt doar cei care şi-au început cariera numai după decembrie 1989.
Citește pe Antena3.ro
Dărzenie. În nişte vremuri care se voiseră a fi ateiste, nereuşind totuşi să devină astfel, cântarea Sofiei Vicoveanca a fost o curată biserică în care a îngenuncheat sufletul românului. Trebuie să preţuim şi dârzenia dânsei de a rămâne viaţa întreagă în zona folclorului autentic bucovinean nefalsificat. Cei furaţi de manele ar trebui să se ruşineze marii interprete Sofia Vicoveanca.
Toate cântecele ei îmi răscolesc sufletul. Chiar şi cele jucăuşe par să aibă în ele ceva grav, ceva care stă sub semnul responsabilităţii. Ultima oară ne-am reîntâlnit anul trecut, la o nuntă. Am mers împreună la nunta fiicei prietenilor noştri Alexei şi Olga Repede, basarabeni statorniciţi la Bucureşti. Dulce era vinul basarabean, dar mai dulce cântecul Sofiei. Sofia este aşteptată la Chişinău mai mult decât o cântăreaţă. Ea este aşteptată ca o soră. Şi chiar mai mult decât o soră – este aşteptată ca ţară.
Cele patru poezii sunt incluse în volumele Sofiei Vicoveanca “Dureri ascunse” (Editura “Cuvântul nostru”, Suceava, 1996) şi “Cu inima-n palme” (Editura Bibliotecii Judeţene “I.G. Sbiera”, Suceava, 2004).
