Raza cerului senin

Interpretarea lui Ştefan Hruşcă l-a impresionat pe Victor Socaciu. În pragul marii sărbători, Hruşcă a colindat neîntrecut. "Era un decembrie înzăpezit al anului 1981 şi mă aflam într-un lung turneu al Cenaclului Flacăra, prin Ardeal. Am ajuns la Borşa, într-o mirifică vale, iar lumea se pregătea pentru sfintele sărbători de Crăciun.

La un moment dat, poetul Adrian Păunescu m-a trimis în culisele scenei Casei de Cultură din Borşa să ascult câţiva tineri cântăreţi. Era îndeletnicirea mea în acea perioadă, iar propunerile mele debutau pe scena Cenaclului Flacăra. S-a prezentat în culise un tânăr înalt, subţire, blond, cu nasul avântat şi cu ochii mari, cât stelele Crăciunului.

A cântat «Raza cerului senin» şi am fost cucerit definitiv de vocea lui, de interpretarea lui, de emoţia pe care mi-a transmis-o încă de la primele acorduri ale cântecului. L-am propus imediat pentru debut şi în acea seară dădeam girul meu pentru cel mai important debut în Cenaclul Flacăra de la Mircea Vintilă încoace. Am avut mână bună, pot spune, dar Ştefan Hruşcă, fiindcă despre el este vorba, ar fi ajuns oricum (şi fără ajutorul meu) - spune cu modestie Victor Socaciu - o mare vedetă a României.

Pentru el au urmat câţiva ani de muncă şi creaţie alături de Adrian Păunescu, poet care i-a scris versuri memorabile. Pe lângă colindele al cărui interpret unic şi inegalabil este, a creat şi în manieră folk-pop cântece de o rară frumuseţe şi sensibilitate - continuă Victor Socaciu. Rupându-se de Cenaclul Flacăra, o dată cu prietenul său Vasile Şeicaru, şi-a început o carieră solidă, reuşind să devină în câţiva ani de la despărţire una dintre cele mai iubite voci ale României."

TRIO
Celebrul cantautor ne-a destăinuit apoi câteva amintiri din turnee din anii în care formau un trio celebru: "Mă leagă de Ştefan Hruşcă şi de Vasile Şeicaru două dintre cele mai importante experienţe artistice şi de viaţă pe care le-am trăit. În anii '86, '87, '88 am creat un trio care a străbătut oraşele mici şi mari ale ţării, fiind de departe cea mai redutabilă echipă artistică a vremii ca audienţă şi notorietate.

Susţineam în trei câte trei spectacole pe zi aproape 10 luni pe an. A fost un efort considerabil, o excepţională muncă de echipă, motivată doar de excepţionalul succes al acelor cântece. O a doua experienţă este legată de fabulosul turneu pe care l-am efectuat în 1997 în SUA. Am plecat de la Est la Vest prin Nord şi ne-am întors din Vest prin Sud la Est, colindând bună parte din diaspora românească din SUA. La New York, la Boston, la Chicago, la Seatle, Los Angeles, Miami sau Atlanta, mii de români ne-au înconjurat cu dragostea şi respectul lor".

SPECTACOLE
Deşi a plecat din ţară, stabilindu-se în Canada, dragostea de ţară, de locurile natale arde în inima lui Hruşcă. Acest lucru este confirmat şi de Victor Socaciu. "Ştefan Hruşcă, la un moment dat, s-a rupt fizic de România. A plecat să-şi găsească un rost într-o lume mult mai aşezată, mai civilizată, în Canada. Cu toate astea, România îi este la fel de dragă, la fel de generoasă, primindu-l în fiecare an cu braţele deschise în toate sălile mari de spectacole ale sale. Când vin sărbătorile de iarnă redescoperim în fiecare an vocea înaltă a colindătorului Ştefan Hruşcă. 

 

El este o Maria Tănase a colindului românesc şi îmi permit în virtutea prieteniei care ne leagă să îl rog să facă toate eforturile pe care le poate face să traducă aceste cântece minunate care sunt colindele româneşti în limba engleză, să încerce o promovare mondială a acestora. Am convingerea că este un demers cu mari şanse de izbândă, cu mari şanse de a releva spaţiului internaţional frumuseţea şi căldura cântecului şi sufletului românesc.

Aproape că nu mai putem să trecem sărbătorile fără Ştefan Hruşcă. El a intrat deja în folclorul românesc şi a început cu colindul şi-şi va termina uluitoarea carieră cu colindul. M-am bucurat mereu să-i fiu în preajmă şi să ne bucurăm împreună în momente nemuritoare. Şi în final, un gând de OM Bun: «Cântă, cântă, să nu taci/ Pe toţi mândri să ne faci/ Nu uita că ţi-am fost baci/ Şi poetul bun cârmaci», semna t Victor Socaciu", a încheiat cantautorul.

 

Florile dalbe ale unui talent special
Vorbeşte despre Ştefan Hruşcă cu căldură. Îi creionează un portret deosebit din cuvinte alese pentru sufletul maramureşanului. Florin Piersic, marele nostru actor, dă o notă aparte artistului: "L-am ascultat de sute de ori pe acest maramureşan aplecat asupra fântânii cu frumuseţe, rostindu-şi «Ruga pentru părinţi», cântec care poate oricând să stea în Muzeul Eternităţii Româneşti.

L-am cunoscut pe fugă, fără a putea să ne apropiem mai mult, fiecare cu cântecele noastre nerostite, dar el, din 1981 a bucurat milioane de oameni din lumea asta, şi le-a arătat prin cântecul viu toate comorile de simţire românească. Hruşcă nu este omul gesturilor mari, nu are acea stofă proastă de vedetă zgomotoasă, atunci când vine cu guba lui parcă smulsă din iarna nordului şi ne cântă cum numai el ştie să o facă, înţelegem că Dumnezeu are toate motivele să fie mulţumit pentru că a dat har acestui bărbat de excepţie.

Chiar dacă locuieşte departe de Maramureşul său, tot într-un nord de continent, nu uită nici o clipă cine este şi mai ales cum a devenit omul care se confundă cu ceea ce noi numim începutul şi sfârşitul. De altfel, albumul său «La săvâşitu' lumii» explică în mare parte modul în care Ştefan înţelege să ducă mai departe ceea ce trebuie dus şi arătat unei lumi întregi: vocea lui unică în personalitate şi instrumentul care i se supune fac din Ştefan Hruşcă ceea ce înseamnă artistul complet, bun pentru orice vreme şi anotimp al sufletului. Ştefane, mă bucur că suntem trăitori în aceeaşi vreme! Dacă oamenii îşi vor aminti despre ceea ce am făcut, ceea ce am visat, atunci datoria noastră se va fi împlinit".
  Costin Anghel