Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Am avut astăzi spectacol. Este ora 24:00. Spectacol greu, "Maestrul şi Margareta". Sunt foarte obosit. E linişte. O linişte bizară, aparentă. Înlăuntrul meu este o ciudată furtună: inima se ceartă cu plămânii, ficatul nu prea mai are loc în partea dreaptă, creierul parcă e o minge care aici se umflă, aici se dezumflă. Le dau o portocală. Asta le place cel mai mult, le linişteşte. Până când? Până mâine seară. Şi mâine seară iar le dau o portocală...
Au mai trecut 10 ani! Mult? Puţin? Dar câte zile? 3.600. Dar ore? 86.400. Dar minute? 5.184.000. Deci, în ultimii 10 ani am fost milionar de minute!
Ce-am făcut cu ele? Pe ce s-au dus? S-au dus pe scenă. Le-am risipit pe scenă. N-am fost deloc chibzuit şi nu le-am adunat la teşcherea – şi ca mine, toţi colegii mei milionari de minute. Dar le-am consumat, le-am devorat, nici măcar nu ştiu, acum, când stau şi mă gândesc cum s-au dus...
Şi aproape în fiecare zi, la o anumită oră, într-un straniu minut, se dezlănţuie în mine o furtună – plămânii ţipă la ficat, inima la creier şi ca să-i liniştesc pe aceşti locatari ai mei, le dau o portocală – mi-am permis să le dau o portocală.
Pentru cine toate astea? Sună patetic, dar am făcut-o pentru oameni, am făcut-o ca să liniştesc sau să stârnesc alte furtuni – am râs, am plâns, am fost rău, bun, şiret, am fost rege sau nimeni, am coborât în prăpăstii fără speranţă sau am urcat pe piscuri, am iubit, am urât şi toate astea cu un singur ficat, cu o singură inimă şi un singur creier. Şi, ca să-i liniştesc, le-am dat o portocală.
Mi-am permis să le dau o portocală. Deceniul 9 al secolului şi deceniul 4 al vieţii mele!
Intru în alt deceniu. Schimb prefixul: o să înceapă cu 4.
Şi sper un singur lucru: ca furtunile ce se vor dezlănţui în mine într-o zi anume, la o oră anume, într-un straniu minut, să le pot potoli cu o portocală...
"Am fost milionar de minute! Ce-am făcut cu ele? Pe ce s-au dus? S-au dus pe scenă. Le-am risipit pe scenă. N-am fost deloc chibzuit şi nu le-am adunat la teşcherea – şi ca mine, toţi colegii mei milionari de minute."
Ştefan Iordache (1981)
