Trubadurul

Cine poate uita vocea caldă şi senzuală a lui Ştefan Iordache interpretând melodii de muzică uşoară?

Cum a intrat actorul în lumea muzicală aflăm de la compozitorul Dan Iagnov, care ne-a arătat un fragment dintr-o revistă literară, sugestiv pentru momentul cunoştinţei lor.

ÎN NEGRU. Ştefan Iordache descria întâlnirea lor: "Am sunat şi mi-a deschis un om îmbrăcat în negru. Figura de ascet mi-a spus «Bună ziua!» Am crezut că am greşit adresa. Lumină puţină, abia vedeam pe unde merg, m-am împiedicat de o bicicletă. Un singur bec deasupra pianului. «Am vorbit la telefon ieri, nu?» «Da», mi-a răspuns, mergând spre pian. «Să vă cânt ceva.» Aşa a început aventura mea cu muzica uşoară. Era în primăvara lui 1990 şi Mihai Berechet mi-a propus să facem un spectacol muzical, parteneră Angela Similea, pe muzica scrisă de acest om în negru. Uşoara nelinişte când l-am cunoscut s-a risipit, singura lui nebunie fiind muzica. După gustul meu şi nu numai, compune minunat. Are un singur viciu doar, iubeşte. Şi ce iubeşte? Ce este mai minunat pe lumea asta, femeia. De unde farmecul şi liniştea melodiilor sale!".

Chiar în noaptea dinainte de întâlnirea cu Iordache, Iagnov a compus prima melodie pe care i-a cântat-o la pian. "Ştefan s-a arătat foarte entuziasmat. M-a întrebat când poate începe repetiţiile, pentru că el înţelesese că musicalul este deja scris. I-am spus că nu e scris încă, dar că voi începe imediat. M-am angajat la o muncă istovitoare cu Dan V. Dumitriu, aşa încât, după nici două luni, aproape toate cântecele erau gata. Premiera a avut loc în septembrie 1990. Musicalul «Adio, femei!» a fost jucat cu săli arhipline între 1990-1994, pe rând în sălile Odeon şi Savoy", îşi aminteşte Dan Iagnov. Ne-a spus cum s-a născut duetul Ştefan Iordache-Sanda Ladoşi: "În 1994, m-am gândit să scriu muzică pentru un film de televiziune, avându-i ca protagonişti pe Ştefan Iordache şi pe Sanda Ladoşi. Filmul nu s-a realizat, din lipsă de fonduri. În schimb, s-au realizat două lucruri. Mai întâi, cinci melodii de mare succes, două dintre ele – "Şi între noi mai e un pas" (text: A. Andrei) şi "Eu vreau să spun că te ador" (text: Eugen Rotaru) – fiind premiate în ’94 şi ’95 la Festivalul de la Mamaia şi de TVR la concursul "Trei din zece pentru un show". Al doilea lucru: s-a născut un duet plin de farmec şi mister, care s-a bucurat de un mare succes".

OMUL. Dan Iagnov este singurul compozitor de muzică uşoară care a compus pentru Iordache şi înţelegem din aceasta că i-a apreciat calităţile vocale. Ca actor, îl consideră genial, iar despre omul Ştefan Iordache are numai cuvinte frumoase: "Ştefan când promitea ceva era sfânt! Era de un profesionalism exemplar. Nu întârzia nici măcar un minut la repetiţii. La spectacole sosea cu două ore înainte, intra în scenă şi se uita la sala goală. Se întorcea în cabină, unde se pregătea în linişte pentru momentul spectacolului. Îmi amintesc un lucru extraordinar. În 1995, când promisese că va fi prezent la Festivalul de la Mamaia, participa în aceeaşi seară cu piesa «Titus Andronicus» la un festival în Franţa. Între sfârşitul spectacolului din Franţa şi momentul când trebuia să apară pe scena de la Mamaia erau 3 sau 4 ore! O maşină l-a dus în Elveţia în mare viteză la un aeroport de pe care a decolat spre Constanţa. De la Aeroportul Mihail Kolgălniceanu o altă maşină l-a adus la Mamaia, mai erau câteva minute până la intrarea în scenă".

VIS NEÎMPLINIT. Dan Iagnov a scris pentru Ştefan Iordache în jur de 50 de cântece imprimate aproape toate pe albume: două albume la Electrecord cu muzica din "Adio, femei!"; un album "Şi între noi mai e un pas" (1995, la Topaz şi apoi la Roton), "Nu mă iubi" (Roton, 1997). "Magazinul meu de vise" este ultimul album realizat de Dan Iagnov pentru Iordache. "Textele, foarte frumoase, sunt scrise de Andreea Andrei, cu care colaborez de 16 ani. Muzica pentru «Magazinul meu de vise» am scris-o noaptea, aşa cum am scris toate cântecele mele. În general, scriu muzică în orele târzii ale nopţii, ascultându-mi sufletul, în zgomotul bătăilor de inimă care parcă înregistrează numărul zilelor care fug. Muzica scrisă de mine încearcă să fie o laudă adusă iubirii pentru femeie. Eu nu cânt decât iubirea care împreună cu muzica sunt două miracole lăsate de Dumnezeu pe pământ. Iubirea este legea, esenţa şi viaţa lui Dumnezeu, iar muzica, o respiraţie a sufletului, un dialog cu Dumnezeu fără intermediar. Albumul este un omagiu adus femeii şi iubirii, care sunt regine în universul muzicii mele", ne-a mai spus compozitorul.

OBLONUL

Prima melodie de pe albumul "Magazinul meu de vise", intitulată "Nu ştiam că te iubesc atât de mult", este dedicată soţiei lui Ştefan Iordache, Michaela, pe care el o adora. Iar versurile piesei "Magazinul meu de vise" sună prevestitor: "Închid uşa, sting lumina/ Trag oblonul şi încui/ Magazinul meu de vise/ Nu mai vinde nimănui/ Plec cu gândul/ Nu ştiu încă/ În Apus sau în Orient/ Tu, iubito, află azi/ C-ai fost ultimul client". Dan Iagnov a încheiat cu un regret: "Cu două luni înainte de a pleca dintre noi, Ştefan mi-a dat un telefon şi m-a rugat să facem încă un album pe care să îl lucrăm în septembrie, când va veni în Bucureşti. În august, i-am spus că cele 10 melodii sunt scrise şi s-a bucurat mult. Din păcate, timpul n-a mai avut timp".