x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Talent

0
Autor: Anca Alexe Mihai Stirbu 18 Feb 2008 - 00:00

Ştefan Mihăi­les­cu-Brăila ară­ta poate ca un oa­recine, dar for­­ţa harului său îl făcea să fie ca nimeni altul. Actriţa Ma­r­i­a­na Mihuţ l-a văzut pe Ştefan Mi­hă­ilescu-Bră­ila când era studentă

Ştefan Mihăi­les­cu-Brăila ară­ta poate ca un oa­recine, dar for­­ţa harului său îl făcea să fie ca nimeni altul.

 

Actriţa Ma­r­i­a­na Mihuţ l-a văzut pe Ştefan Mi­hă­ilescu-Bră­ila când era studentă: “Reprezenta în­tr-un spectacol remarcabil, şi anume: «Puntila şi sluga sa Matti». Apoi, am avut şi onoa­rea de a juca cu el în primul meu spectacol, «Pădurea îm­pietrită», desfăşurat la Teatrul Giuleşti, unde eu, pe vremea aceea, câştigasem un concurs. Era, ca în majoritatea roluri­lor sale, un personaj negativ, însă absolut extraordinar. Ca om l-am cunoscut mai puţin, deoarece distanţa era foarte mare. Generaţia noastră era mai respectuoasă, nu ne pu­team apropia de ei decât dacă ni se permitea. Era un talent absolut ieşit din comun, un talent imens, iar din acest punct de ve­dere eu am un deosebit res­pect faţă de Ştefan Mi­hăilescu-Brăila.

Tot ce fă­­­cea era ab­solut ex­­cep­­ţio­nal doar prin pris­ma fap­­tului că îi purta sem­­­­nă­tura. Un rol de ni­mic, care ar fi putut tre­ce neobservat, la el că­pă­ta nişte tuşe extraordi­nare”.

 

FORŢĂ COMICĂ. Draga Olteanu-Matei a jucat alături de Ştefan Mihăilescu-Brăila în produc­ţia de mare succes “Nea Mărin mi­liardar”. Re­gretatul actor nu i-a fost co­leg şi la teatru, iar profesia i-a adus împreună pe platou­rile de filmare doar în momentul în care s-a turnat una dintre secvenţele filmului amin­tit. “Ştefan Mihăilescu-Brăila a fost un mare actor, cum nu sunt mulţi în Europa. A fost un actor cu o forţă comică ex­tra­ordinară, un actor mare, poa­te chiar mai mare decât Louis de Funès, numai că n-a avut norocul lui. Era un om ve­sel, drăguţ şi un camarad ge­­neros”, încheie Draga Olteanu-Matei.

 

“BIJUTERII”. Produ­că­torul Eugen Dumitru face o incursiune în activitatea lui Ştefan Mihăilescu-Brăila din zona divertismentului de televiziune. A creat “bijuterii” de personaje în cadrul “Teatrului scurt” sau a “Teatrului vesel”, două mici antologii de televiziune care funcţionau în cadrul emisiunii “Album duminical”. “În anul 1984, în plină «epocă de aur», când lumea era strâmtorată de frig şi sărăcie, l-am solicitat pe Ştefan Mihăilescu-Brăila să joace personajul central în «Regele săpunului», o adap­tare după schiţa cu acelaşi titlu de O. Henry. În «magazinele mixte» ale acelor vremuri şi săpunul era un articol de lux. Ei bine, personajul in­terpretat de Ştefan Mi­hăilescu-Brăila a fost atât de convingător pentru cel ce văzuse această producţie de televiziune, încât o şefă de magazin i-a cerut «regelui săpunului» să facă demersuri la nivel înalt pentru ca produsul cu pricina să reapară în galantare şi să fie achi­ziţionat şi de omul de rând.”

 

ALBUM DUMINICAL. Relaţia regizorului Sergiu Ionescu cu Mihăilescu-Brăila a fost una specială. “Ne-am cunoscut acum 40 de ani şi ne-am apropiat foarte repede. Brăila avea un cult al petrecerii, îi plăcea să stea la şuetă. Îmi aduc aminte că îi trimiteam prin cineva un text şi mă trezeam cu Fănică la înregistrare cu un caiet. Orice text care depăşea o pagină şi-l transcria de mână pe un caiet şi pe acela lucra. Era disciplinat, punctual şi foarte dispus să primească. A fost absolut surprinzător momentul în care ne-a spus o poezie pe care a scris-o la 8 ani, de Crăciun, de 11 strofe. Ioana Bogdan a avut ideea foarte bună de a o include în «Albumul duminical» difuzat în perioada Crăciunului. A înţepenit toată lumea.”

Citeşte mai multe despre:   ştefan

Ştiri din .ro


Serviciul de email marketing furnizat de