Catargul comorii de artişti

Îndrăgita actriţă Dorina Lazăr şi-a deschis sufletul şi ne-a vorbit cu drag despre Tamara Buciuceanu-Botez.

Au jucat împreună în spectacole de anvergură. De la "Titanic vals" până la "Cumetrele", cele două actriţe au avut de parcurs un drum anevoios. La capătul acestui drum a rămas însă o relaţie sinceră de prietenie şi un sentiment de admiraţie.

"Pe mine mă leagă soarta de Tamara Buciuceanu. O ştiu de foarte mulţi ani. Dar totul a început în 1969, în perioada în care era angajată la Teatrul Giuleşti. Cum spuneam, în 1969 a fost invitată de Ion Dacian să facă parte din trupa Operetei. Plecând, aşadar, de la Teatrul Giuleşti, Dinu Cernescu m-a invitat pe mine să joc în spectacolul în care urma să joace Tamara. Vreau să precizez că nu pe locul Tamarei Buciuceanu, ci pe postul ei am venit eu la Teatrul Giuleşti.

După aceea, ne-am cunoscut la Televiziune, la Radio şi ne-am apropiat foarte tare. Atunci am făcut o nebunie! În 1990, mi-am făcut un teatru particular. Am montat o piesă, care se chema «Jaful de la miezul nopţii», spectacol în care a jucat şi Tamara. Relaţia dintre noi a devenit şi mai solidă", mărturiseşte Dorina Lazăr.

PERFORMANŢE UNICE. Tamara Buciuceanu are har, spuneau colegii de breaslă. Tamara Buciuceanu e genială, afirma publicul spectator. În lumea teatrului s-a afirmat prin talent, putere de muncă şi respect, iar aprecierile nu au contenit să apară. "La noi - continuă Dorina Lazăr - se spune că actorul şi omul se cunosc la drum, la turneu. Am făcut nenumărate turnee, deplasări alături de ea. Vreau să vă spun că este cea mai tânără fiinţă de pe lume. Apoi, îmi aduc aminte de succesul, marele succes din «Cumetrele». Interpreta rolul unei soacre paralizate. Deşi nu a avut nici un cuvânt de spus, fiindcă totul s-a bazat pe mimică, Tamara a fost febleţea spectacolului. Sunt foarte puţini actori care reuşesc astfel de performanţe. Nimeni nu mai poate să fie ca Tamara, ca Birlic, ca Brăila... sunt nişte ipochimene unice lăsate de Dumnezeu pe pământ".

STĂLPUL FAMILIEI. Sentimentele Dorinei Lazăr se reflectă în căldura cu care ne-a vorbit despre doamna Teatrului românesc. "O admir tare, tare mult! Şi o admir pentru tot, şi ca om, şi ca artist. La un moment dat şi-a fracturat umărul, dar a venit în turneu şi a jucat cu umărul bolnav, băgat în ghips. Nu a existat să spună că nu vine, niciodată nu şi-ar fi trimis publicul acasă. Actorii tineri cred că ar
trebui să înveţe de la ea, să preţuiască adevăratele valori.

În plus, cei tineri, care o poartă în inimă, mai trebuie să ştie că Isocel este o persoană extrem de agreabilă, e o gospodină incredibilă, un prieten credincios, o fiinţă care nu a întârziat o dată la un spectacol sau o repetiţie. O doamnă de o fineţe ieşită din comun cu o fire foarte jovială şi un rafinat simţ al umorului.

Mă bucur nespus că îi dedicaţi această ediţie, pentru că este un om care merită cu adevărat. Într-un fel cred că a fost şi stâlpul familiei. Deşi sora ei, Iulia Buciuceanu, este o celebră mezzo-soprană, nepotul Mihai Constantin un actor talentat... cred că ea este sprijinul moral, catargul acestei comori de artişti.

Pentru toate aceste lucruri, o îmbrăţişez şi o iubesc!", încheie Dorina Lazăr.

Îmi aduc aminte de succesul, marele succes din «Cumetrele». Interpreta rolul unei soacre paralizate. Deşi nu a avut nici un cuvânt de spus, fiindcă totul s-a bazat pe mimică, Tamara a fost febleţea spectacolului.
Dorina Lazăr - actriţă