Ca un strop de rouă

O voce care te încântă şi te poartă, în acorduri line, pe aripile muzicii uşoare : Dorina Drăghici.

Cine nu ascultă cu plăcere duetul Dorinei Drăghici cu Nicu Stoenescu "Firicel de floare-albastră/ Floare de nu-mă-uita/ Poartă tu, iubirea noastră/ Prinsă-n gingăşia ta" sau melodia "Albăstrele"? O piesă izvorâtă din glasul tainic al interpretei?... Aşa cum spune Aurel Storin, secretarul literar al Teatrului de Revistă "Constantin Tănase", muzica şi glasul Dorinei Drăghici au apărut la răscrucea de vânturi a muzicii uşoare româneşti, unde "toate trec, iubire sau noroc" unde, în mod firesc, destinul interpretului este de a trece cel mai repede. Dincolo de această lege a firii, Dorina Drăghici a rămas în inimile celor ce îndrăgesc muzica uşoară românească, printr-o "abatere de destin... una dintre aceste miraculoase, fermecătoare abateri". Reţeta e pe cât de simplă, pe atât de complicată. Dorina Drăghici a lansat cântece pe care generaţii întregi le-au fredonat, având de fapt în minte glasul limpede şi sensibil al celei care le-a însufleţit.

STIL. "A apărut într-un moment în care cântecul românesc, saturat de tristeţe provincială, avea nevoie de un aer proaspăt, de sensibilitate, de un mod cu totul nou, sincer şi direct, de a i se adresa unui public atât de numeros, atât de doritor de muzică uşoară... Dorina a înlocuit nu numai un repertoriu cu altul, nu numai un stil cu propriul ei stil, ci şi o manieră de a se cânta, cu o nouă concepţie asupra cântecului. Ea nu a încetat nici o clipă să acrediteze ideea că fiecare cântec trebuie cântat altfel, în felul lui, într-un mod în care să-l exprime cel mai deplin", spune Aurel Storin.

Mulţi ani, până să plece fulgerător din lume, Dorina Drăghici s-a bucurat de mare succes pe scena Teatrului de Revistă "Constantin Tănase". Cupletistă de mare farmec, a avut un umor cald şi o ironie subţire, încât, spectatorii, încântaţi, ieşeau din sală fredonându-i cântecele. În 1952, spectatorii Teatrului "Tănase" duceau cu ei un nou cântec: un refren care a dăinuit peste ani. "Când trandafirii înfloreau", în interpretarea magistrală a Dorinei Drăghici.

I-a urmat "Firicel de floare albastră", în duet cu Nicu Stoenescu şi multe, multe alte piese. Melodii care au făcut înconjurul lumii, pentru că interpreta le-a cântat peste tot în spectacole, în turneele de peste hotare. Melodii nemuritoare. Sus cortina!

Buchet de stele

Şi-a dedicat viaţa muzicii. Din nefericire, a murit prea devreme ca să fie preţuit la adevărata sa valoare. Vocea sa dramatică va dăinui în timp, la fel şi melodiile sale: "Copacul", "Oameni", "Tu eşti primăvara mea", "În tot ce e frumos pe lume", "Nu uita" şi câte alte piese din repertoriul său nu le fredonăm de atâtea ori. Melodii interpretate de un suflet nobil: Aurelian Andreescu. Piesa "Panseluţe, albăstrele" (Elly Roman, Aurel Felea) poartă un mesaj aparte în istoria repertoriului regretatului artist. O melodie-simbol pentru cele mai mirifice flori. Panseluţele şi albăstrele, în limbajul unic al florilor, înseamnă deopotrivă amintire şi fragilitate, armonia şi frumuseţea lumii. O piesă care te învăluie şi se învăluie în taina iubirii: sunt versuri cu dor; sau poate o scrisoare cu un unic "destinatar": sufletul. Într-o interpretare de excepţie, "Panseluţe, albăstrele" a fost una dintre piesele cu care Aurelian Andreescu a stârnit aplauzele celor care l-au idolatrizat de-a lungul timpului şi lacrimile celor care îl regretă şi astăzi: "Sunt tânăr, doamnă, încă aripile mă ţin...", poate că ar spune azi Aurelian Andreescu. (Roxana Vintilă)