Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Pe timp de criză economică, I.L. Caragiale e şi mai actual. În urmă cu o sută de ani, românii aveau cam aceleaşi probleme: economii la buget, "lefuri exagerate şi pensiuni exorbitante", "impiegaţi suprimaţi".
Acum un secol, statul s-a trezit brusc că nu mai are bani, că sunt prea multe posturi în administraţie, că sunt cheltuieli prea mari cu "impiegaţii", că pentru a evita falimentul naţional trebuie să facă economii, să crească impozitele şi să facă restructurări, numite pe atunci, cu mai puţină delicateţe, "suprimări".
În Moftul Român, o poezie semnată Coco şi intitulată "Bilete de plăcintă" arată disperarea din zilele crizei: "Economii! Economii!/ Am mai spus-o şi-o repet./ Cucoană, 'nţeleaptă fii:/ Economii în buget!/ Prea multă pudră pui p'obraz,/ Redu-o fără regret,/ Realizând dintr-un plaivaz/ Economii în buget./ Doi amanţi! Dar uiţi că-i criză?/ Doi amanţi: şi Ics şi Zet!!/ Ce-i luxu-ăsta de marchiză?/ Economii în buget!/ Mausul, zău, faliment e./ Joacă, soro, tabinet! Dă pasenţe inocente!/ Economii în buget!/ Toată ziua toci din gură,/ Nu poţi ţine un secret:/ Scoate vorba cu măsură!/ Economii în buget!/ Soţu ţi-l picni buclucu',/Şi-a pus ceasul amanet,/ Lasă naibii cauciucu'!/Economii în buget!".
SUPRIMARE
Nici Caragiale nu a scăpat de suprimarea postului şi a decis să prezinte întâmplarea, cu umor, cititorilor revistei sale. Iată cum s-au petrecut lucrurile. "Directorul Moftului Român fusese numit impiegat la Regia Monopolurilor Statului, două luni după venirea Partidului Conservator la putere, în 1899. Împrejurări politice, asupra cărora, chiar dacă ne-am permite, n'avem deocamdată loc să desbatem, au făcut să revie la putere Partidul Liberal."
Articolul continuă: "Ţara trecea printr-o criză nemaipomenită: trebuia degrab găsită o soluţiune care să restabilească faţă cu Europa creditul mai mult decât compromis al regatului român, ameninţat a fi pus sub interdicţie ca orice tânăr stricat şi risipitor. Atunci s-au propus trei soluţiuni: 1. Imposite indirecte fără economii; 2. Imposite indirecte şi mici economii; 3. Mari economii şi mici imposite directe şi indirecte. Această a treia soluţiune - a liberalilor - a convenit M. Sale Regelui; M. Sa Regele a chemat pe liberali la putere, şi astfel, fireşte, aceeaşi soluţiune a convenit şi ţării.
Atunci, individul numit de conservatori în slujbă, ca recompensă pentru mici servicii aduse prin publicitate în oposiţie, a primit de la noul director general al Regiei, onor. d. C. Mănescu, următoarea adresă, cu data de 30 martie, când printr-o stranie prevedere, primul număr al Moftului Român ieşise de sub tipar:
D-lui I.L. Caragiale, registrator etc.,
Domnul meu, Postul de registrator ce ocupaţi în administraţiunea centrală fiind suprimat prin budgetul exerciţiului 1901-1902, cu regret vă facem cunoscut că rămâneţi în disponibilitate pe ziua de 1 Aprilie 1901. Director general, C. Mănescu".
Citește pe Antena3.ro
"Acel «cu regret» era prea delicată vorbă ca să nu merite un răspuns politicos. De aceea, directorul revistei noastre se grăbeşte a răspunde domnului director general al Regiei prin numărul acesta", lămureşte Moftul Român.
ECONOMIE
Iată şi răspunsul lui Caragiale.
"D-sale D-lui Director General al Regiei M. S.
Prea stimate domnule,
Înţeleg şi, dacă voiţi, împărtăşesc chiar regretul dv. pentru aceea ce mi-aţi făcut cunoscut pe ziua de 1 Aprilie. Trebuie însă să ne resemnăm: ţara are atâta nevoie de economii! Când mă gândesc că numai prin suprimarea postului meu de registrator, regatul face o economie enormă! Dv., ca om de calcule, veţi înţelege îndată.
În adevăr, eu primeam efectiv pe lună lei 389, bani 50; asta face câte 4.674 lei 40 bani pe an. Ei! dacă slujeam 30 de ani, asta făcea 140.220 lei; dacă apoi, după acei 30 de ani, slujiţi fără să fi fost lovit de vreo penalitate, care să mă facă a'mi perde dreptul la pensiune, m-aşi fi retras, regulându'mi acest drept, şi aşi fi profitat de el încă, să nu zic alţi 30 de ani, dar măcar 25, câte 300 lei pe lună, 3.600 pe an, şi asta face un condeiu de 90.000. Care va să zică: 140.220 lei, leafă, şi 90.000, pensiune, fac un total de 230.220 lei.
Să nu regretăm dar, stimate domnule, când prin sacrificiul nostru, fie chiar silit, se poate aduce atâta folos statului, înecat aproape în ruină prin atâtea risipe, atâtea lefuri exagerate şi pensiuni exorbitante.
Convins că împărtăşiţi şi dv. sentimentele mele patriotice sunt şi rămân al dv. devotat servitor, I. L. Caragiale, fost impiegat clasa I în ad-ţia centrală
R. M. S."
Scriitorul adaugă şi un post-scriptum.
"Ştiind că administraţia centrală a R.M.S. are pe de o parte o sumă alocată la bugetul său pentru abonamente la ziare şi deosebite reviste, iar pe de altă parte face, în ziare şi reviste, publicaţiuni în interesul serviciului de exploatare - profit de ocasiune, prea stimate domnule Director General, spre a vă ruga să binevoiţi a onora şi revista noastră cu un abonament şi să-i primiţi şi ei oferta pentru publicaţiuni şi anunciuri ale Regiei. Mai ales în această privinţă, cred că administraţia dv. ar face bine, în interesul său, să trateze şi cu noi, pretenţiunile noastre fiind cu atât mai modeste cu cât tirajul nostru e foarte însemnat şi foaia noastră, ca ebdomadară, citită cu multă insistenţă şi atenţie în toate straturile sociale.
Cu tot respectul, I.L.C."
METEAHNA SPECIFICĂ
"O, Moft! tu eşti pecetea şi deviza vremei noastre. Silabă vastă cu neţărmurit cuprins, în tine încap aşa de comod nenumărate înţelesuri: bucurii şi necazuri, merit şi infamie, vină şi păţenie, drept, datorie, sentimente, interese, convingeri, politică, ciumă, lingoare, difterită, sibaritism, viţiuri distrugătoare, suferinţă, mizerie, talent şi imbecilitate, eclipse de lună şi de minte, trecut, prezent, viitor - toate, toate cu un singur cuvânt le numim noi, românii moderni, scurt: Moft.
În genere naţiile mari au câte un dar sau vreo meteahnă specifică: englezii au spleenul, ruşii nihilismul, francezii l'engouement, ungurii şovinismul, spaniolii morga, italienii vendetta etc., românii au Moftul!", scria Caragiale în 1893. Iată şi câteva exemple de "mofturi" în contextul suprimărilor printre impiegaţi:
"Eu: Eu crez că de astă dată guvernul a avut dreptate.
Un pesimist suprimat (scrâşnind fieros): Mofturi!"
"Eu: Trebuie să mărturisim, cu toată părerea de rău, că în administraţie... uneori se fură foarte des.
Un optimist rămas în slujbă (zâmbind foarte blajin): Mofturi!"
CA O BUBĂ
O definiţie a crizei e furnizată de nenea Matache, "băcan mare, la poziţie principală în Podul Mogoşoaii", în schiţa "Leac de criză", publicată în 1900: "Criza, vezi, dumneata, drăguţă, este paregzamplu, cum să zic? pardon, ca o boală, ca o bubă... coace, coace mereu; coace pe dedesubt şi te prăpădeşte. Care va să zică, dacă o spargi, te-ai uşurat...". În schiţa respectivă, leacul de criză care-i salvează pe comercianţi vor fi războiul şi sosirea trupelor ruseşti, care aruncă în stânga şi-n dreapta cu bani. Aşa că, atunci când află că armata rusească va ajunge în Bucureşti peste câteva zile, nenea Matache răsuflă uşurat: "Să te-auză Maica Precista!...
Apoi nici nu mai mergea, domnule!... Ne prăpădeam de tot!... Să vezi dumneata ce-o să curgă peste câtăva vreme în Bucureştiul ăsta pârlit: lapte şi miere, drăguţă!".
"Tatăl Nostru" al Gazetarilor
Tatăl nostru, carele eşti în ediţia cincea a cerurilor, culeagă-se fără greşeală de corectură numele tău, tipărească-se în zeci de mii de exemplare voia ta, atât în fruntea ediţiilor gazetelor de dimineaţă şi seara, cât şi în revistele periodice.
Articole cu înjurături şi ştiri senzaţionale dă-ne nouă în toate zilele şi îndeamnă pe primul ministru să facă azi şi-n vecii-vecilor bulete şi convenţii, iar chenzinele noastre fă să le luăm măcar de două ori pe săptămână.
Şi ne iartă prostiile noastre precum şi noi iertăm, în focul luptei pentru progresul ţării, minciunile ce tragem şi micile datorii ce avem de plătit creditorilor.
Şi nu ne duce pe noi în ispită ca pe Zane şi Gorăneanu, ci ne izbăveşte de duhul cel rău.
Amin!
din Moftul Român
