Făcea geamurile să zbârnâie

Cântecele lui Zavaidoc surprindeau auditoriul prin forţa şi patosul cu ca­re erau interpretate. Împreună cu taraful său de familie ia drumul Bucureştiului.

Taraful fraţilor Zavaidoc a rupt gura târgului aşa cum şi-a dorit tatăl lor, vestitul Tănase din Piteşti. Crescut într-o familie de lăutari, Zavaidoc ştia o mulţime de cântece lăutăreşti, iar vocea sa, de o forţă ne­maiîntâlnită, atrage şi în Bucureşti atenţia. Este tri­mis la Dumitru Mihăilescu Toscani, tenor al Operei Române, dar, în ciuda insistenţelor acestuia, nu acceptă să devină tenor. Este, de asemenea, remarcat şi de Dimitrie Custavas, care ar fi dorit să-l aducă într-una din trupele sale dramatice, dar şi de Petre Ştefănescu-Goangă, care îl vedea tot tenor. 

PLĂCI DE PATEFON. Meseria de lăutar moştenită de la tatăl său a primat, iar mrejele operei nu l-au atras. În plus, lăutăria începuse să îi aducă mulţi bani, iar casele de discuri îl căutau să-i imprime cântecele. În 1925 semnează deja primul contract cu renu­mita Casă de discuri Columbia, care îi scoate disc după disc, stârnind astfel invidia cântăreţilor de operă, în timp ce proprietarii de restaurante se “băteau” să-l aducă în localurile lor, să facă din când în când câte un program. Zeci de plăci de patefon erau vândute. “Zăpăcise” întreg Bucureştiul cu vocea sa strălucită. Cânta cu pasiune, la sentiment, ţintuindu-i pe clienţii localurilor pe scaune o noapte întreagă. Femeile erau înnebunite după el şi se înghesuiau să-l asculte în cârciumi precum Vişoiu, Kiseleff, Carpaţi, La cotitură, La Mariţa Borţoasa, Calul Bălan, Unic, Cireşica.  

MILIONAR. După război, faima lui Zavaidoc s-a dus în toată ţara. Cum spuneam, deşi ar fi putut avea o carieră de tenor, cântăreţul, având nevoie de bani, a preferat să cânte şi în diferite localuri din  Piteşti, Târgovişte, Caracal, Timişoara, Cernăuţi, Odessa. A cântat şi dincolo de graniţele ţării, în Cehoslovacia, Bulgaria, Franţa, Ucraina, Ungaria şi Rusia. “Foarte puţini ştiu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de trupele române care au ocupat Budapesta. În 1937 a cântat la Paris, însoţind delegaţia României la Expoziţia Universală. A făcut senzaţie în Cartierul Latin, în restaurantul românesc condus de George Botez – fratele artistului Titi Botez. Prin 1925-1926, Zavaidoc semnează primul contract cu Casa de discuri Columbia şi scoate apoi disc după disc. Nimeni nu ştie câte. Peste 30, se pare. Discurile sale, de la casele Columbia, His Master’s Voice, Odeon şi Cristal – care cuprind şlagăre ca «De când  ne-a aflat mulţimea», «Dragostea e ca şi-o râie», «Foaie verde spic de grâu», «Mărie şi Mărioară», «Pe deal, pe la Cornăţel» sau vestitul «Cântec al lui Zavaidoc» – i-au adus mili­oane de lei”, ne-a mărturisit scriitorul Jean Dumitraşcu, autorul cărţii “Năbădăiosul Zavaidoc”, director al Centrului Cultural şi al Filarmonicii din Piteşti. 

FAIMĂ. Artişti renumiţi precum Jean Moscopol, Maria Tănase, Petre Alexandru, Mia Braia, Cristian Vasile, Titi Botez cântau în renumite localuri bucureştene. La Cireşica, lângă grădina Cişmigiului, cânta cu mare succes Zavaidoc, încât staţia din imediata apropiere a parcului, de lângă Liceul Gheorghe Lazăr, existentă şi astăzi, primise numele rapsodului. ,,Dă-te, neamule, jos,  c-am ajuns la Zavaidoc!”, le spunea vatma­nul călătorilor când ajungea la staţia cu pricina, iar călătorii replicau: “Să mănânci peşte batog/ Şi să-ţi cânte Zavaidoc”. Dar numele lui Zavaidoc aducea clienţi şi la localuri precum Carpaţi, Parcul trandafirilor, Unic, La Şosea, Mărăşeşti, La cotitură sau Mariţa Borţoasa, Tuluca, Tralea, Stoica, iar bucureştenii, cu mic cu mare, se înghesuiau să-l asculte pe gurist. 

ZVON. Totuşi, în 1940, în urma unei con­­­fu­zii s-a dus vestea că Zavaidoc a murit. “În 1940 – continuă Jean Dumitraşcu – fratele lui Za­vaidoc, Vasile, moare pe neaşteptate în ur­­ma unui atac cerebral, cauzat de pierderea unei importante sume de bani la jocul de table. La Radio s-a anunţat că Marin Teodorescu (Za­­vaidoc), nu Vasile Teodorescu, a decedat. Prin localuri s-au făcut pariuri (care mer­geau până la 4.000 de lei) pe tema: cine mu­rise?”.

“Foarte puţini ştiu că Zavaidoc s-a aflat în 1919 alături de trupele române care au ocupat Budapesta. În 1937 a cântat la Paris, însoţind delegaţia României la Expoziţia Universală”
Jean Dumitraşcu, scriitor

“Prin 1925-1926, Zavaidoc semnează primul contract cu Casa de discuri Columbia şi scoate apoi disc după disc. Nimeni nu ştie câte! Peste 30, se pare. Discurile sale, de la casele Columbia, His Master’s Voice, Odeon şi Cristal i-au adus milioane de lei”
Jean Dumitraşcu,  scriitor