Tăticu' Anastase, mai tare decât Ponta

A trecut destul de usor un episod scandalos, care pune sub semnul intrebarii autoritatea Guvernului Ponta, hotararea si puterea sa de a pune fara menajamente si exceptii piciorul in prag praduirii banului public. O sa ma opresc asupra unui singur caz, dar care defineste un sistem, acela al companiilor cu capital de stat. Care sunt un soi de companii private, functionand in baza Legii societatilor comerciale. Desi directorii nu sunt patroni, n-au mostenit de la familie sedii, utilaje, resurse etc. Desi nici colaboratorii lor n-au adus ceva de acasa, bani si active, spre a constitui patrimoniul respectivei companii. patrimoniu care, ca atare, apartine statului. Acesta e patronul si el ar trebui sa dispuna de veniturile obtinute si varsate in Bugetul national, repartizandu-l pentru noi investitii, pentru dezvoltarea celor existente, pentru salarii decente destinate pesonalului, de la portar si lacatus, pana la director general. Prelevand, de asemenea, o substantiala parte din profit pentru folosul public )invatamant, spitale, ordine publica etc, al cetatenilor, care sunt de drept proprietarii companiei. Logic si de bun simt asa ar trebui sa decurga lucrurile.

Practica e insa pe dos. Directorii si consiliile de administratie, odata instalate, se si vad stapanii deplini ai companiilor respective. Isi fixeaza ei insisi salarii si alte venituri exorbitante, cumpara limuzine, construiesc sedii luxoase, arunca cu ghiotura bani pentru excursii, agajeaza neamuri si mai ales clientela de partid. Si nu achita statului nici barem niste amarate de taxe, ori de contributii de asigurari sociale, pe care au insa grija sa le retina lunar din lefurile salariatilor de rand, cei de la saiba, care nu sunt nici pe departe remunerati pe potriva veniturilor pe care ei le aduc.

In companiile si regiile de stat continua (atunci cand nu sunt intentionat falimentate, spre a fi cumparate pe nimic de cercuri de interese din care fac parte si actualii administratori) un jaf national incredibil. Continua o gestionare abuziva, adesea frauduloasa, care ajunge la manifestari grotesti, cand cate un director general isi permite sa-si plateasca apropiatii cu sute de milioane de lei lunar, deturnand cu nesimtire bani publici de care alte sectoare au nevoie ca de aer. Si chiar persifland cu aroganta de patroni deplini insusi Guvernul.

E cazul Compet, unde taticul presedintei Camerei Deputatilor - celebrul Corneliu Anastase, cel care a sudat in decembrie 1989 portile uzinei, sa nu plece muncitorii la revolutie - este platit cu 350 milioane de lei pe luna, pe un contract de consilier. Asemenea situatii aberante se pot intalni in multe alte companii de stat.

Ministrul economiei, Daniel Chitoiu, i-a cerut directorului Compet, desigur, la indicatia premierului Ponta, sa rezilieze contractul respectiv.

Ce poti sa intelegi din faptul ca directorul, tafnos, si-a refuzat ministrul si l-a trimis sa plimbe ursul?! Ca Guvernul administreaza tara, dar banii tarii sunt tot in mana unei gasti? Ca economia este si va ramane capusata de sistemul infect lasat de guvernarea Boc? Ca nici actualul Cabinet nu va reusi sa o deparaziteze? Luarea de coarne de catre echipa Ponta a taurului care-si face de cap in companiile si regiile unde statul se poate lesne impune - pentru ca e patron - printr-o legislatie si reglementari financiare clare - este o urgenta reclamata de nevoia inchiderii conductelor de deturnare a fondurilor publice.