03:46":33"" am

Ma intreb ce sa scriu pentru luni si cum si in ce fel... in principiu stiu ca trebuie sa depersonalizez personalul. Imi amintesc de primul articol... un sms devenit articol cazand in rai... Dement!...

Ma intreb ce sa scriu pentru luni si cum si in ce fel... in principiu stiu ca trebuie sa depersonalizez personalul. Imi amintesc de primul articol... un sms devenit articol cazand in rai... Dement!...
Nimic personal!... sigur...
Un om norocos, sunt! ...nu intamplator am lasat verbul la sfarsit, desi cu limbile germanice nu prea...
E adevarat, chiar sunt norocos, pe langa faptul ca sunt insomniac. Norocul meu ca reusesc sa nu fiu imbecil pana la capat si cateodata reusesc sa fac ceva bun pentru mine cu insomniile astea. Uneori se trec in cantece noptile, alteori se transforma in mirari si de aici motive. Acum am realizat pe deplin. E aproape un an intreg, iar eu abia acum am inteles asta. Scriu la Jurnalul National. Se vede treaba ca Doamne-Doamne ii iubeste pe nebuni si ca nu-i lasa din brate.

Acum constientizez ca scriu de un an, aproape un an. Scriu un sms si-l trimit lui Marius. Niciodata nu am inteles pe deplin toate motivele lui. N-am sa stiu de ce a tinut el neaparat sa scriu. Nu ar fi fost mai bine sa ma "limitez" la muzica?! Motivele mele le stiu, pe toate, ale lui nu, si-i multumesc. Vad acum ca e aproape patru dimineata si nu prea se face sa deranjezi un sef de ziar la ore d’astea decat daca e ceva extrem de... De fapt, cu nici un motiv nu se face asta, dar nu-mi pasa. E ceva personal! Ma enerveaza ingrozitor cateodata civilizatia bunului-simt...
Prea impersonale au ajuns sa fie relatiile dintre oameni.
Vine cineva la tine si-ti cere ajutorul. Accepti in cele din urma, desi intrebi daca e asumata cererea asta, daca stie ce inseamna cu adevarat. Il privesti adanc in ochi si realizezi ca nu cunoaste decat jumatate de drum. Accepti si incepi sa construiesti din si spre trecut jumatatea lipsa din orizonturi.

Nimic personal... doar ma joc cu timpul. Alergi inainte pentru a zidi un drum in trecut spre acum. Nimic personal?! S-o crezi tu! Totul e personal, doar ca ne-am obisnuit sa gandim si sa vorbim despre noi insine la persoana a doua sau si mai bine la a treia. Ne tine intr-o zona de confort si relativa securitate tampenia asta. Ma asigura ca eu nu voi esua, rata vreodata, ci el, proiectia mea din mine insumi, care, de fapt, n-are nici o legatura cu mine, cu... eu.
De ce nu mai putem fi personali? De ce nu ne putem asuma tristetea si supararile celorlalti?
A fi personal inseamna a suporta consecinte si suntem decisi sa nu!
03:46’:33’’ am. De mult nu m-am mai simtit atat de bine cu mine.
03:46’:33’’ am... Parca incep sa am margini, sa nu mai fiu o forma fara fond. Imi cresc definitii, altele... Oare Marius stia asta cand mi-a cerut sa scriu? Cred ca da...
03:46’:33’’ am. Nimic personal... da! da! S-o crezi tu! E drept ca ar fi putut ramane asa, o insomnie, insa acum e 12:52 pm, a trecut o zi si inca o noapte de atunci si scriu.
Tare bine e cand reusesti sa duci visele in "lumea reala"!