Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
"Nu vreau să te fur, vreau numai să mă risipeşti undeva la mijloc, intre tot ce eşti tu şi tot ce-ţi doreşti respiraţia... intotdeauna altfel, intotdeauna firească, intotdeauna spre acelaşi ţel rătăcit intre scamele zilei.
"Nu vreau să te fur, vreau numai să mă risipeşti undeva la mijloc, intre tot ce eşti tu şi tot ce-ţi doreşti respiraţia... intotdeauna altfel, intotdeauna firească, intotdeauna spre acelaşi ţel rătăcit intre scamele zilei.
Lucruri mărunte... rănduri ce intr-adevăr ascund ideile pentru a nu fura victoria descoperirii sinelui din ele.
A fi - ce verb dement! Niciodată, dar niciodată nu sunt in stare să-l scriu corect. Intotdeauna instinctele o iau inaintea educaţiei de zombi. Căt de la vedere sunt adevărurile! Căt de orbi am ajuns a fi!
A Ã... Să mori de răs, nu alta.
Citește pe Antena3.ro
Joaca...
Cercul ăsta tăiat ţine de neamul lui Şurub, şi nu de miracolul vieţii, chiar dacă poate fi tradus in atăt de multe feluri... Imi amintesc de o legendă de tare demult ce spune că oamenii erau perfecţi - o sferă - şi de pedeapsa separării in două jumătăţi condamnate să se caute mereu prin vremuri pentru a reface perfecţiunea regăsindu-se.
E şi o poruncă (a 8-a ca un făcut - două sfere ce pot arăta sensul nemărginirii dacă ai puţină minte şi te joci cu axele lumii. Orizontal, vertical.... convenţii, nimic altceva!) ce spune să nu furi. Multe sensuri are «a fura» ăsta şi de prea multe din sensurile lui ne-am lipsit ba din prostie, ba dintr-o absurdă comoditate. Ne «furăm» noi pe noi inşine. Ne păcălim şi ne ascundem prin tot ce nu are valoare, dar mai grav este că furăm aşa şi viaţa celui de lăngă noi.
Jumătăţi de sferă... undeva la mijloc se petrece minunea şi asta ţine numai de o clipă, de un moment in timp, undeva, căndva.
Egocentrarea... este cu siguranţă cel mai bun lucru ce i se poate intămpla unui om. Să fii tu insuţi in tot ce inseamnă jumătatea ta de sferă. Să implineşti intru totul perfecţiunea jumătăţii, pentru ca mai apoi numai actul pe deplin inţeles şi asumat al dăruirii să facă minunea reintregirii. Cum să mai ştim noi de noi inşine intre atătea oglinzi alese să ne arate lumii?! Cum să ne recuperăm de prin amintiri toate visele ce ne compun, toate durerile şi lacrimile? Am fost educaţi să trecem peste ele, să ştergem cu buretele tot ce doare, tot ce a fost şi să privim numai inainte, neinţelegănd mai apoi unde este ţara lacrimilor ce ne băntuie căteodată. Să fii tu insuţi in tot ce poate insemna asta legat de tine. Să te cauţi mereu pentru a implini jumătatea ta de drum şi asta să te facă să fii mereu altul devenindu-te pentru a ajuta decizia celuilalt de a rămăne jumătate intreagă lăngă jumătate.
A Ã! Aşa incepe totul!
Atăt de evidente sunt lucrurile ce contează cu adevărat! Atăt de clare ar trebui să ne fie!
1+1=3... ăsta e adevărul, numai că raporturile pe care trebuie să le avem cu socialul ne-au transformat, ne-au indepărtat de sens. Cum să alegi şi care ar trebui să fie «ocupaţia» care să-ţi permită să rămăi om intreg, deşi iţi achiţi facturile cu regularitate? Care ar trebui să fie «meseria» aia care să-ţi permită să te devii neincetat fără să te instrăinezi de tine, dar să trăieşti decent?
Nu de egoism ţine asta, ci de asumarea intreagă a conştiinţei jumătăţii, pentru ca mai apoi să poţi face un dar cu adevărat nepreţuit. Tu insuţi.
Acolo intervine nivelul de conştiinţă dobăndită pe drumul aflării infinitelor nuanţe ale jumătăţii. Darul, cadoul către celălalt.
Căt de fină, căt de fragilă să fie limita intre cele două jumătăţi de sferă pentru ca minunea să o facă invizibilă? Cine să fi avut ideea de a scrie aşa verbul ăsta şi cine a făcut cercul tăiat care traduce in alt limbaj pe trei dimensiuni distanţele?                                                                                                                                                                                                                                                                     nu vreau să te furi, vreau doar să nu te rătăceşti undeva la mijloc, intre tot ce-ai pierdut şi   tot ce nu găseşti"
Căte miracole intr-un şurub şi atăt de la indemănă toate! 1+1=3=A Ã!
Nu e nevoie de accesul spre matematici superioare pentru a demonstra şi inţelege adevărul ăsta.
