Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Anul care urmează va fi unul foarte important pentru securitatea naţională. Sunt căteva subiecte fierbinţi, care vor solicita la maximum competenţa profesională şi performanţa intelectuală a celor care ne conduc.
Anul care urmează va fi unul foarte important pentru securitatea naţională. Sunt căteva subiecte fierbinţi, care vor solicita la maximum competenţa profesională şi performanţa intelectuală a celor care ne conduc.
Primele puncte pe agenda romănească 2008 sunt relaţia cu Republica Moldova şi situaţia din Kosovo.
La Chişinău domină o atitudine ostilă impotriva Romăniei, intreţinută de marionete ale Moscovei. Voronin şi comuniştii lui continuă pe scară largă operaţiunea de intoxicare a cetăţenilor propriei ţări prin metode consacrate in laboratoarele KGB. Pe acest fond romănofob, Republica Moldova pare o scenă ingheţată din tabloul vechi şi plin de praf al fostei URSS. E nevoie de calm şi tact in a gestiona această relaţie. Orice reacţie pripită sau acţiune insuficient găndită ne poate face mult rău. Moscova atăt aşteaptă, să picăm in plasa provocărilor ei, pentru a ţipa căt o ţine gura că o ţară NATO şi UE este de vină.
La graniţa de est a celor două mari organizaţii politice, militare şi economice are loc o confruntare surdă şi perfidă. Iar ţara noastră e vărf de lance, ca actor politic şi eventual generator de securitate şi democraţie către spaţiul rămas, ca in scenariile SF, intr-o capsulă a trecutului comunist.
De la sentimentele noastre naţionale pentru "fraţii de peste Prut" pănă la acceptarea actualei administraţii a Republicii Moldova ca partener egal de discuţii e un balet politic şi diplomatic dificil, care are ca fundal uriaşul arsenal al Armatei a XIV-a din Transnistria şi jocul de şantaj al Rusiei cu această enclavă de crimă organizată.
Statutul provinciei Kosovo şi precedentul grav pe care il poate reprezenta pentru forţarea drepturilor colective ale minorităţilor e ingrijorător. Romănia incearcă să deschidă ochii Statelor Unite, pentru a nu deschide, la răndul ei, cutia Pandorei in legătură cu autonomia teritorială a unor teritorii dominate masiv de minorităţi naţionale in state europene. Pe de altă parte, Uniunea Europeană are dificultăţi in a obţine un consens dorit pentru toţi membrii ei. Instituţii influente, precum ONU, NATO, UE şi OSCE, incă nu pot găsi formula magică pentru a potoli setea de independenţă a albanezilor din Kosovo, simultan cu protejarea sărbilor, trecuţi prin destule drame in ultimii 16 ani.
La căteva sute de kilometri de graniţa sud-estică a Romăniei sunt evoluţii tensionate, dramatice chiar. Şi ele pot evolua spre o linişte dezirabilă prin garanţia unor instituţii europene şi euroatlantice. Sau pot degenera grav, chiar spre activarea unor celule de fundamentalism islamic, adormite in spaţiul kosovar şi bosniac, care reprezintă ameninţări teroriste iminente in Balcani.
Cu Ucraina, in ciuda unei deschideri publice de faţadă, avem in continuare probleme serioase. De la Insula Şerpilor, delimitarea platoului continental in zona Mării Negre şi pănă la Canalul Bistroe, toate au un caracter conflictual. Pănă la o soluţie din partea Curţii Internaţionale de Justiţie, tensiunea va domina.
Toate aceste probleme şi incă multe altele de maximă importanţă vor fi discutate şi la summit-ul NATO de la Bucureşti din 2008. Un alt argument pentru afirmaţia că anul care vine e unul esenţial.
In tot acest context complicat, capacitatea in domeniul securităţii şi apărării contează enorm, pentru a sprijini greutatea demersului politic. De la istoricul moldovean şi deja experimentatul diplomat Mihai Răzvan Ungureanu sunt aşteptări mari in accentuarea profesionalizării produselor de intelligence. Un bun inceput pentru domnia sa şi pentru ţară ar fi Republica Moldova.
Pentru SRI vine un moment de incercare fără precedent. Primul summit din istoria Alianţei Nord-Atlantice organizat la Bucureşti. Zeci de şefi de state, in frunte cu George W. Bush, vin la Bucureşti. Din punct de vedere al măsurilor antiteroriste, SRI, ca autoritate naţională in domeniu, va fi supus unui examen dur.
Apărarea naţională are de luat şi ea decizii fundamentale. Bulgaria şi Polonia au trecut deja la elaborarea unui desfăşurător cu data-limită a prezenţei militare in Irak. Probabil va trebui să o facem şi noi, dacă există un consens in CSAT şi intre factorii politici.
Ne apropiem de constituirea Grupurilor de Luptă ale UE şi se impune o socoteală financiară şi de personal, unde şi căt putem contribui la operaţiuni externe.
Inzestrarea e capitolul incă dureros. Se apropie cu paşi repezi decizia pentru noul avion de luptă, cu o miză ridicată la patru miliarde de euro. Va fi o hotărăre politică sau una pur militară? Ce partener strategic vom alege, ca să valorificăm foarte bine cea mai mare plată din istoria Armatei Romăne?
Cu aceste argumente şi multe altele spun că in 2008 vom da examenul de intelligence politic romănesc. La 18 ani de la renaşterea chinuită, dar spectaculoasă a statului romăn.
Primele puncte pe agenda romănească 2008 sunt relaţia cu Republica Moldova şi situaţia din Kosovo.
La Chişinău domină o atitudine ostilă impotriva Romăniei, intreţinută de marionete ale Moscovei. Voronin şi comuniştii lui continuă pe scară largă operaţiunea de intoxicare a cetăţenilor propriei ţări prin metode consacrate in laboratoarele KGB. Pe acest fond romănofob, Republica Moldova pare o scenă ingheţată din tabloul vechi şi plin de praf al fostei URSS. E nevoie de calm şi tact in a gestiona această relaţie. Orice reacţie pripită sau acţiune insuficient găndită ne poate face mult rău. Moscova atăt aşteaptă, să picăm in plasa provocărilor ei, pentru a ţipa căt o ţine gura că o ţară NATO şi UE este de vină.
La graniţa de est a celor două mari organizaţii politice, militare şi economice are loc o confruntare surdă şi perfidă. Iar ţara noastră e vărf de lance, ca actor politic şi eventual generator de securitate şi democraţie către spaţiul rămas, ca in scenariile SF, intr-o capsulă a trecutului comunist.
De la sentimentele noastre naţionale pentru "fraţii de peste Prut" pănă la acceptarea actualei administraţii a Republicii Moldova ca partener egal de discuţii e un balet politic şi diplomatic dificil, care are ca fundal uriaşul arsenal al Armatei a XIV-a din Transnistria şi jocul de şantaj al Rusiei cu această enclavă de crimă organizată.
Statutul provinciei Kosovo şi precedentul grav pe care il poate reprezenta pentru forţarea drepturilor colective ale minorităţilor e ingrijorător. Romănia incearcă să deschidă ochii Statelor Unite, pentru a nu deschide, la răndul ei, cutia Pandorei in legătură cu autonomia teritorială a unor teritorii dominate masiv de minorităţi naţionale in state europene. Pe de altă parte, Uniunea Europeană are dificultăţi in a obţine un consens dorit pentru toţi membrii ei. Instituţii influente, precum ONU, NATO, UE şi OSCE, incă nu pot găsi formula magică pentru a potoli setea de independenţă a albanezilor din Kosovo, simultan cu protejarea sărbilor, trecuţi prin destule drame in ultimii 16 ani.
La căteva sute de kilometri de graniţa sud-estică a Romăniei sunt evoluţii tensionate, dramatice chiar. Şi ele pot evolua spre o linişte dezirabilă prin garanţia unor instituţii europene şi euroatlantice. Sau pot degenera grav, chiar spre activarea unor celule de fundamentalism islamic, adormite in spaţiul kosovar şi bosniac, care reprezintă ameninţări teroriste iminente in Balcani.
Cu Ucraina, in ciuda unei deschideri publice de faţadă, avem in continuare probleme serioase. De la Insula Şerpilor, delimitarea platoului continental in zona Mării Negre şi pănă la Canalul Bistroe, toate au un caracter conflictual. Pănă la o soluţie din partea Curţii Internaţionale de Justiţie, tensiunea va domina.
Toate aceste probleme şi incă multe altele de maximă importanţă vor fi discutate şi la summit-ul NATO de la Bucureşti din 2008. Un alt argument pentru afirmaţia că anul care vine e unul esenţial.
In tot acest context complicat, capacitatea in domeniul securităţii şi apărării contează enorm, pentru a sprijini greutatea demersului politic. De la istoricul moldovean şi deja experimentatul diplomat Mihai Răzvan Ungureanu sunt aşteptări mari in accentuarea profesionalizării produselor de intelligence. Un bun inceput pentru domnia sa şi pentru ţară ar fi Republica Moldova.
Pentru SRI vine un moment de incercare fără precedent. Primul summit din istoria Alianţei Nord-Atlantice organizat la Bucureşti. Zeci de şefi de state, in frunte cu George W. Bush, vin la Bucureşti. Din punct de vedere al măsurilor antiteroriste, SRI, ca autoritate naţională in domeniu, va fi supus unui examen dur.
Apărarea naţională are de luat şi ea decizii fundamentale. Bulgaria şi Polonia au trecut deja la elaborarea unui desfăşurător cu data-limită a prezenţei militare in Irak. Probabil va trebui să o facem şi noi, dacă există un consens in CSAT şi intre factorii politici.
Ne apropiem de constituirea Grupurilor de Luptă ale UE şi se impune o socoteală financiară şi de personal, unde şi căt putem contribui la operaţiuni externe.
Inzestrarea e capitolul incă dureros. Se apropie cu paşi repezi decizia pentru noul avion de luptă, cu o miză ridicată la patru miliarde de euro. Va fi o hotărăre politică sau una pur militară? Ce partener strategic vom alege, ca să valorificăm foarte bine cea mai mare plată din istoria Armatei Romăne?
Cu aceste argumente şi multe altele spun că in 2008 vom da examenul de intelligence politic romănesc. La 18 ani de la renaşterea chinuită, dar spectaculoasă a statului romăn.
