Mădălina Manole a iubit pătimaş cântatul pe scenă, a gustat din mierea gloriei şi a rămas înrobită de aplauzele şi bisurile pe care le culegea acum 20 de ani doar fredonând refrenul. Era teribil de iubită de oamenii de toate vârstele, o alintau tinerii şi bunicii “Fata cu părul de foc”, se înfiinţaseră sute de fan-cluburi Mădălina. În vârful carierei ei, escaladat iute, am scris Jurnalul Mădălinei Manole, una dintre primele ediţii de colecţie ale Jurnalului Naţional şi am reuşit să-i descopăr sensibilitatea, gingăşia. Ea afirma că eu i-am citit cel mai bine sufletul. Jurnalul Mădălinei l-am început cu descrierea camerei ei, un fel de cameră a personajului sentimental Olguţa din “La Medeleni”. Pe noptieră avea o carte de Mihail Sebastian, un roman despre o dragoste cu zbor de fluture graţios. Mădălina transforma în şlagăr orice melodie pe care o interpreta, în staţiile de tramvai tinerii fredonau “Fată dragă, nu fi tristă”. Mădălina m-a rugat să aranjez o întâlnite a ei cu şefii de la fabrica de haine Apaca pentru a-şi comanda câteva sacouri şi rochii pentru scenă. Când am intrat cu Mădălina pe poarta marii întreprinderi, au coborât în curte sute de femei, doritoare s-o atingă, să-i ceară un autograf, s-a oprit producţia ca pe vremea vizitei lui Petre Roman, premierul din 1990. Meseria de artistă, de cântăreaţă cu priză la public i-a devenit Mădălinei o a doua piele, de care nu s-a mai putut desprinde nicicând. S-a îndrăgostit de Mădălina un om de afaceri bogat, tânăr şi arătos, care i-a pus la cale un sejur cu răsfăţ în America, a cerut-o în căsătorie, i-a oferit rămânerea în Statele Unite, îi dăruise o viaţă de lux. Dar Mădălina n-a putut să renunţe la iubirea ei, cântatul pe scenă, şi a refuzat tot acest drum tentant, s-a întors în România. De fapt, ea a scurtat un turneu cu succese în America doar de dragul de a petrece sărbătorile acasă şi a mânca sarmale şi cozonac „făcute de mama, la Ploieşti”. O teribilă simbioză s-a înstăpânit între Mădălina şi primul soţ, compozitorul Şerban Georgescu - ea muză, el în momente de graţie ale inspiraţiei - şi toate piesele deveneau şlagăre. Nu se potriveau ca fel de a fi: compozitorul pragmatic, priceput la sumele de bani până la virgulă; ea romantică, fără socoteli aritmetice seara despre finanţele din concerte. Nu a mângâiat-o soarta pe Mădălina Manole. Al doilea soţ a practicat un despotism meschin, încercând s-o domine, picurându-i că a îmbătrânit, că nu mai are succes, a rupt-o de lumea ei, de prieteni şi de colegii de scenă, a facilitat dărâmarea sufletului “Fetei cu părul de foc”.