A trădat-o inima ei prea bună

Pe ecusonul Cristinei Ţopescu stă scris cu litere profunde „Om Bun”. Avea Cristina Ţopescu atâta preaplin de bunătate, generozitate, de dăruire încât le revărsa şi asupra bieților câini ai nimănui, care cerşesc o bucățică de pâine şi o mângâiere.

Cu ceva vreme în urmă, am primit un telefon de la Cristina, respira întretăiat de plâns: „Florine, sub ochii mei o maşină a lovit o cățeluşă, se zbate pe asfalt, fă rost să-i facem un RMN!”. Un examen RMN la un câine! M-am agitat, nu se putea, după luni de insistențe am reuşit să-i facem cățeluşei izbite de un şofer fără inimă un examen computer tomograf. Rămăsese jumătate paralizată şi Cristina Ţopescu i-a cumpărat acel dispozitiv cu două roți, un cărucior legat de spate, mişca lăbuțele din față, iar partea paralizată era mişcată de stativul pe roți. Cum poate fi, uneori, atât de nedreaptă soarta unor oameni, să dăruieşti atâta bunătate şi să mori atât de urât, singură, fără o lumânare aprinsă, descoperită peste 14 de zile şi doi căței din cei îngrijiți de mâna Cristinei morți de foame, ceilalți patru salvați în miez de noapte de organizațiile de protecția animalelor.

Doresc pentru buna Cristina Ţopescu să se fi ridicat la Cer prin fulgerarea unui infarct, nici nu vreau să-mi închipui că ar fi cerut un pahar cu apă, să i se deschidă fereastra pentru a respira şi nimeni să nu-i audă strigătul.

Excelentă ziaristă, Cristina Ţopescu a realizat emisiuni şi interviuri memorabile, a pus în valoare personalități puternice ale neamului românesc. Ce bijuterie formidabilă de gazetărie este acea emisiune între jurnalista Cristina şi tatăl bătrân. Fiica îi cere în direct iertare tatălui Cristian Ţopescu: „M-ai iertat că am încercat să fug din țară?”. Ilustrul om de televiziune încearcă să evite elegant chestionarea, fiica făcătoare de emisiuni insistă şi tatăl oftează: „Te-am iertat!”. O discuție de teribilă sinceritate, de rară naturalețe, desfăşurată parcă nu sub „ochii” camerelor de luat vederi, ci în sufrageria de acasă. În acel 1989, Cristina Ţopescu nu voia să dezerteze din România, dorea doar să ajungă lângă mama ei, aflată în impas de sănătate. Dovadă că, după 1989, Cristina Ţopescu, patrioată ca tatăl, ca bunicul, colonelul de cavalerie Felix Ţopescu, a rămas în țara dragă să lupte pentru îndreptarea lucrurilor.