x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale A venit Fondu’!

A venit Fondu’!

de Marian Nazat    |    22 Ian 2010   •   00:00
A venit Fondu’!

Vestea, anunţată cu mult timp înainte, a plutit turbulent deasupra ţării buimace cât să sporească tensiunea. Iar ţara a tremurat, sărmana, cuprinsă de panica de a nu fi găsită nespălată şi negătită. Aşa că, la iuţeală, şi-a încropit din peticele guvernamentale de ieri ditamai executivul milibocic şi s-a pus pe cârpeală. Ba un program ciung, ba o schemă ministerială oloagă, ba numiri de râsul curcilor... Parlamentul, reconfigurat prin trădări succesive, s-a prins şi el în râvna Guvernului şi a scos un buget pe placul stăpânilor de pe Wall Street.

Cu obrajii astfel sulemeniţi, România şi-a primit conducătorii transnaţionali în tradiţia neclătinată vreodată a adunăturii de servitori. S-a pus în genunchi şi cerşeşte fără sfială tranşele supravieţuirii, tranşele lipsei de demnitate naţională. Din tranşele umilinţei se vor achita salariile şi pensiile ciopârţite ale populaţiei abandonate şi flămânde.

Şi se vor acoperi găurile negre din buzunarele sponsorilor partidului îmbăsescizat. Statul român e falimentar şi stă cu mâna întinsă la oricine îi scutură în palmă niscaiva gologani. Cu gologanii cei spurcaţi arvunim înrobirea eternă a nepoţilor şi strănepoţilor carpatini, le amanetăm viitorul chilug. Regimul ceauşist a visat la independenţă financiar-economică, însă a sfârşit ciuruit de gloanţe. Culmea, şi alea de provenienţă străină, ca noi, martorii netoţi ai tragicei întâmplări, să luăm aminte mereu la pilda de istorie sângeroasă.

Să nu care cumva să uităm că nesupunerea înseamnă moarte. De fapt, sinucidere. Şi n-am uitat, cum să uităm?, căci ei nu ne-au dat pace neam. Ne-au reproşat, cu vârf şi-ndesat, că am fost comunişti, de parcă exista alternativă în lumea împărţită complice în absenţa victimelor. Mai apoi, ne-au condamnat că suntem neo şi criptocomunişti şi câte altele.

Şi-au trimis muşteriii, acoperiţi sau descoperiţi, în fagurele românesc şi l-au scurs de mierea aflată acolo în abundenţă. Când a secătuit provizia aurie, l-au tăiat în bucăţele şi l-au vândut strategic, adică pe daiboj. "Vreţi alt fagure? Ităs impossibile, fraierilor, globalizarea nu permite, dar vă dăm ceva miere! Dar nu de albine, ci din aia sintetică, din rezervele sfoiegite ale Fondului!", ne-au zis ăştia, cu rânjetul cinic al stăpânului.

"Luaţi, luaţi ce vi se dă şi mulţumiţi Domnului că vă bagă în seamă Occidentul!", au bâzâit la unison cozile de topor vârâte pretutindeni. În partide şi ONG-uri, în media pervertită contra cost, în structurile oficiale şi neoficiale ale statului slugă. S-au închinat ode şi cântări filantropului euroatlantic, a cărui politică de dictat ne-a dus la faliment pe cheltuiala noastră. Le-au trebuit douăzeci de ani să ne readucă la stadiul de paşalâc, iar toţi mâncătorii de rahat, năimiţi cu arginţii ălora, nu ne slăbesc din... comunişti!

Cică nu ne-am emancipat îndestul şi, başca, suferim încă de lingoare şi păstrăm în sufletele mutilate nostalgii împurpurate. Vasăzică nişte căpoşi estici, incapabili să priceapă rostul noii ordini mondiale! Cu vistieria mutată în Vest şi cu economia perforată de capitalul rusesc, România e azi o tristă şi săracă fâşie de pământ la îndemâna invadatorilor moderni. Ăia vechi, din Răsărit, erau cu faţă inumană şi d-aia, zic manipulatorii reconvertiţi, au pierit în malaxorul istoriei.

În locul lor au năvălit cotropitorii occidentali ale căror chipuri şăgalnice, pline de omenie, ne-au îndemnat să ne descotorosim şi de ultimele speranţe. Chiar, cine o urma la rând?

A venit Fondu'!, se aude de dimineaţă până seara în eterul sufocat de slugărnicia ce nu ne va părăsi pe veci. Miniştrii reşapaţi şi-au îmbrăcat cămăşile albe şi costumele de protocol şi s-au încolonat, în poziţie de caporali, în faţa generalului Apus. Sunt înfriguraţi şi turmentaţi, fiindcă insul a sosit cu ordine precise şi cu cecurile deja completate. Doar rubrica referitoare la costuri e albă. Cifrele nescrise sunt ştiute numai de câţiva, lovi-i-ar amnezia!

Nici pomeneală de cârteală, nici o izbucnire de revoltă, nimic, aleşii naţiei de cobiliţari s-au strâns ca milogii la uşa pierderii identităţii de neam şi aşteaptă ucazurile de afară.
Linişte, vă rog, a sosit Fondu' să ne mai ia o halcă din libertatea noastră prăpădită, de republică băsesc-otevizată!

×
Subiecte în articol: editorial