Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
PUNCTUL PE EI
Naţionala Romăniei s-a calificat la turneul final al campionatului european de fotbal. Izbănda notabilă in context, meritorie de fapt şi binefăcătoare prin efect, este categoric una de grup. Dar cum orice grup işi are liderul său, avem obligaţia să-l distingem pe Victor Piţurcă din mulţimea celor care au contribuit la obţinerea succesului. Omul care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul om care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul care ar fi făcut decontul unui eventual eşec, merită salutul nostru de recunoştinţă.
Naţionala Romăniei s-a calificat la turneul final al campionatului european de fotbal. Izbănda notabilă in context, meritorie de fapt şi binefăcătoare prin efect, este categoric una de grup. Dar cum orice grup işi are liderul său, avem obligaţia să-l distingem pe Victor Piţurcă din mulţimea celor care au contribuit la obţinerea succesului. Omul care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul om care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul care ar fi făcut decontul unui eventual eşec, merită salutul nostru de recunoştinţă.
PUNCTUL PE EI
Naţionala Romăniei s-a calificat la turneul final al campionatului european de fotbal. Izbănda notabilă in context, meritorie de fapt şi binefăcătoare prin efect, este categoric una de grup. Dar cum orice grup işi are liderul său, avem obligaţia să-l distingem pe Victor Piţurcă din mulţimea celor care au contribuit la obţinerea succesului. Omul care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul om care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul care ar fi făcut decontul unui eventual eşec, merită salutul nostru de recunoştinţă.
Este tot ceea ce pot spune deocamdată. Nu mi-a fost niciodată la indemănă să croşetez in cheia osanagiilor. Prefer să privesc puţin in trecut, să aduc amintirile in prezent şi să mă amuz observănd strădania cu care o parte din contestatarii de ieri lustruieşte azi locurile pe unde a scuipat. Se reciclează corbii in porumbei ai păcii, devin prietenoase hienele, călăii işi ascund şişurile in toc de catifea. Vorbind despre ei imi vine in minte titlul unei cărţi a prietenului Boanchiş: Sictir bagabonţilor!
Am toată admiraţia pentru competitorii opiniei care acceptă cu demnitate realitatea, chiar şi atunci cănd aceasta le invalidează pronosticurile. Pănă şi cutrelor care se salvează prin repliere trebuie să le recunosc ceva merite. Făţărnicia este jucată pe fondul unei abilităţi de care trogloditul nu va fi capabil in veci. Doar prostul fudul nu e destul niciodată. Debordează din belşug, deoarece, pentru el, realitatea neinţeleasă se cheamă că nu există.
Din ultima categorie fac parte academicienii dezastrului, cei care calamitează cu osărdie bovină. De la ei am aflat că romănul nu are niciodată şansa să fie inventariat de istoria omenirii. Creaturi imbecile şi imunde ce suntem vieţuim doar pentru a defini eşecul total. In aceste condiţii, are rost să mai discutăm despre fotbal? Despre naţională şi despre reuşitele ei mărunte? Nici vorbă!, decreta o foanfă tembelă. Fiindcă şi naţionala, nu-i aşa?, e compusă tot din romăni idioţi, inventaţi doar pentru a fi ciurucuri ale Europei.
Evadaţilor din puşcării le dai cu agravante. Merită, deoarece ei o comit găndit, cu intenţie. Evadaţilor din ospicii trebuie să le dăm cu milă. Să le dăm compensatele pe care nu şi le-au administrat la timp.
Naţionala Romăniei s-a calificat la turneul final al campionatului european de fotbal. Izbănda notabilă in context, meritorie de fapt şi binefăcătoare prin efect, este categoric una de grup. Dar cum orice grup işi are liderul său, avem obligaţia să-l distingem pe Victor Piţurcă din mulţimea celor care au contribuit la obţinerea succesului. Omul care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul om care şi-a asumat responsabilitatea obiectivului, singurul care ar fi făcut decontul unui eventual eşec, merită salutul nostru de recunoştinţă.
Este tot ceea ce pot spune deocamdată. Nu mi-a fost niciodată la indemănă să croşetez in cheia osanagiilor. Prefer să privesc puţin in trecut, să aduc amintirile in prezent şi să mă amuz observănd strădania cu care o parte din contestatarii de ieri lustruieşte azi locurile pe unde a scuipat. Se reciclează corbii in porumbei ai păcii, devin prietenoase hienele, călăii işi ascund şişurile in toc de catifea. Vorbind despre ei imi vine in minte titlul unei cărţi a prietenului Boanchiş: Sictir bagabonţilor!
Am toată admiraţia pentru competitorii opiniei care acceptă cu demnitate realitatea, chiar şi atunci cănd aceasta le invalidează pronosticurile. Pănă şi cutrelor care se salvează prin repliere trebuie să le recunosc ceva merite. Făţărnicia este jucată pe fondul unei abilităţi de care trogloditul nu va fi capabil in veci. Doar prostul fudul nu e destul niciodată. Debordează din belşug, deoarece, pentru el, realitatea neinţeleasă se cheamă că nu există.
Din ultima categorie fac parte academicienii dezastrului, cei care calamitează cu osărdie bovină. De la ei am aflat că romănul nu are niciodată şansa să fie inventariat de istoria omenirii. Creaturi imbecile şi imunde ce suntem vieţuim doar pentru a defini eşecul total. In aceste condiţii, are rost să mai discutăm despre fotbal? Despre naţională şi despre reuşitele ei mărunte? Nici vorbă!, decreta o foanfă tembelă. Fiindcă şi naţionala, nu-i aşa?, e compusă tot din romăni idioţi, inventaţi doar pentru a fi ciurucuri ale Europei.
Evadaţilor din puşcării le dai cu agravante. Merită, deoarece ei o comit găndit, cu intenţie. Evadaţilor din ospicii trebuie să le dăm cu milă. Să le dăm compensatele pe care nu şi le-au administrat la timp.
Citește pe Antena3.ro
