Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Mai întâi am fost gata să-mi imaginez că Traian Băsescu a fost greşit informat de consilieri şi că a nimerit la dezbaterea iniţiată la Institutul de Cercetări Juridice al Academiei pe tema revizuirii Constituţiei, crezând că are loc vreo reuniune de tinichigii şi chelneri, profesii altminteri onorabile şi oricum mai apreciate de preşedinte decât "filsofii" din elita intelectuală a ţării. Dar nu! Băsescu chiar a ştiut din capul locului unde se duce şi a vrut să folosească prilejul spre a pedala iarăşi pe o diversiune al cărei autor este şi care e împoşcată unde vrei şi unde nu vrei de pedeliştii săi. Mai mult, preşedintele, sancţionat sever prin referendumul de demitere de astă-vară, ignorat sau măsluit cu ajutorul CCR, spuneţi-i cum vreţi, nu a pierdut ocazia să pună sub semnul întrebării întregul proces de revizuire a Constituţiei, declanşat de puterea actuală. Despre ce e vorba?
Traian Băsescu i-a muştruluit pe academicieni ca pe nişte inepţi, avertizându-i că-şi pierd vremea, că taie frunză la câini, deoarece dezbatererea şi demersul lor, înscrise în larga consultare a specialiştilor şi a oamenilor cu glagorie, iniţiat de Parlament, ar avea o "bază de plecare eronată, nedemocratică" şi ar încălca "actul de suverantitate" al poporului, exprimat la referendumul din noiembrie 2009. Punct şi să nu crâcnească nimeni! E locul unor precizări, că prea se mizează pe prostia sau lipsa de memorie a românilor. Referendumul din 2009 a fost iniţiat de Băsescu simultan cu alegerile prezidenţiale, cu un vădit scop electoral. Temându-se că promisiunile deşarte - dacă mă realegeţi, revărs asupra naţiunii lapte şi miere, minciuni pe care avea să le încalce brutal în mai 2010, lansând un bezmetic program de austeritate - Băsescu a plusat, declanşând referendumul constituţional cu o întrebare tip "Mănânci, calule, ovăz?", referendumul fiind subsumat campaniei sale electorale.
Populaţiei i s-a cerut să răspundă dacă e de acord cu reducerea (300 de deputaţi şi senatori, o singură cameră) cheltuielilor parlamentare. Cum să nu fie?! Şi cum să nu-i dea lui Băsescu un al doilea mandat? În posesia căruia intrând, acestuia puţin i-a mai păsat de rezultatul referendumului. Deşi, PDL-ul său având majoritatea parlamentară, putea, vreme de patru ani, să finalizeze revizuirea Constituţiei. Mai mult, ipocrizia portocalie cu tichie prezidenţială e lesne de adus sub reflectorul publicului, dacă vom aminti că aceeaşi majoritate pedelistă, când se afla la putere, nu a mişcat un deget spre a se aproba proiectul de lege iniţiat de USL, prin care numărul de parlamentari era fixat la... 300! Fie spus, dacă legea trecea, nu am mai fi avut acum un regiment de parlamentari (588). E drept, nici PDL nu ar fi intrat în parlament decât cu un singur ales, mare şi lat, ceilalţi, care fac acum gălăgie pe la televiziuni, fiind nişte "blatişti", nişte intruşi care au beneficiat de redistribuirile prevăzute de o lege câşă.
Astea nu mai sunt invenţii, nu mai sunt speculaţii, ci sunt fapte, sunt adevăruri. Asupra cărora, însă, Băsescu nu s-a oprit, nu avea nici un interes. Cum e obişnuit, el s-a stropşit la auditoriu. Mă mir că nu a bătut şi cu vreun băţ în harta României democratice. Şi a plecat, că doar nu era să asculte ce bălmăjesc nişte academicieni pe care nu dă doi bani.
