Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nici nu ne am apucat să ne revenim după emoția pe care ne-a provocat-o ieri, vestea că țara noastră va primi din partea Comisiei Europene o finanțare de 1 miliard de euro pentru a ne ajuta să trecem cu bine crâncenul examen la care ne supune coronavirusul, că, astăzi, o altă veste, venită tot de la Bruxelles, ne stinge brusc și neiertător entuziasmul. Dar, ca să nu încurcăm borcanele și să nu riscăm judecăți pripite, hadeți să luăm lucrurile pe rând. Deci, vineri am primit știrea că României i-a fost alocată de către Comisia Europeană suma de un miliard de euro. Care sumă, exact ca și în bancul acela de la Radio Erevan, este, de fapt, compusă din 483 de milioane euro, reprezentând renunțarea în acest an la obligația de a rambursa finanțările neutilizate din fondurile structurale și 637 milioane de euro, avans la fondurile structurale date la în lunile martie și aprilie. Asta ar fi veste bună! Cealaltă veste, mai puțin bună pentru noi, este cea pe care a dat-o vineri comisarul european pentru concurență, Margrethe Vestager, și anume că pentru Franța guvernul comunității europene a aprobat 300 de miliarde - tot de euro! - destinate punerii în act a trei măsuri luate de Guvernul francez și care vor ajuta economia să gestioneze impactul crizei coronavirus.
Cam mare diferența între cele două alocări, ca să nu spun și „de tratament”, nu-i așa? De aceea nici nu este de mirare că au început să curgă comentarii, care mai de care mai critice, având ca numitor comun ideea că, și de această dată, avem de-a face cu o Uniune Europeană cu două sau mai multe viteze. Model profund discriminator în care, desigur, Franța este plasată în nucleul dur, pe când România este pierdută undeva, pe la periferie. Raționament cu care aș fi putut să fiu și eu de acord dacă, în declarația sa, doamna comisar european pentru concurență nu ar fi inclus sintagma „trei măsuri luate de Guvernul francez care vor ajuta economia să gestioneze impactul crizei’’. Noi, de aici, ce trebuie să înțelegem? Păi trebuie să înțelegem că, în vreme ce guvernanții din Franța, sora noastră mai mare întru ale democrației, au trimis Comisiei Europene 3 (trei)măsuri care s-au dovedit atât de temeinic argumentate încât au reușit să îi convingă pe decidenții comunității că trebuie neapărat să fie neapărat sprijinite.
Pe bună dreptate, se pune numaidecât întrebarea: câte și ce măsuri a trimis Comisiei Europene guWERNul de la București și la cât se ridică finanțarea pe care a solicitat-o pentru a sprijini economia și, la urma urmelor, societatea românească în lupta cu COVID-19? Și atunci, ale cui interese le servesc și a cui politică o fac președintele Klaus Iohanis și premierul Ludovic Orban. Întrebare pe care a și pus-o, în mod public și tăios, doamna Norica Nicolai, fost europarlamentar, om cu o bogată și valoroasă experiență juridică și diplomatică într-un text absolut memorabil pe care l-a postat pe pagina sa de Facebook.
Numai că, deși mesajul Noricăi Nicolai circulă intens, fiind preluat și susținut de către o semnificativă parte a mediei alternative, constatăm că nici până acum el nu a primit răspuns. Nici din partea președintelui Klaus Iohannis și nici din partea guWERNului său. Și chiar de l-ar primi, nu prea văd în ce măsură ar fi el, un asemenea răspuns, edificator. Situație în care nu rămân decât două variante de răspuns: 1. Fie că măsurile înaintate Comisiei Europene nu au fost bine (adică în mod profesionist) gândite și convingător argumentate, 2. Fie că, pur și simplu, nu a fost trimisă la Bruxelles nici-o măsură de către guWERNul de la București? Așadar, „tertium non datur”, după cum ne învață buna știință a logicii formale. Că doar nu o să pretindă cineva că acea cerere de derogare de la Convenția Drepturilor trimisă Comisiei Europene de către diriguitorii de la București, la care face o acidă trimitere Norica Nicolai, tot „o măsură care va ajuta la gestionarea impactului coronavirus” se numește?
Și ne mai mirăm, atunci, de ce virusul euroscepticismului riscă să se propage tocmai în aceste zile de grea încercare în care așteptam să primim din partea marii familii a Europei Unite un semnal clar de susținere și solidaritate? Nu ne mai mirăm câtuși de puțin! Luăm act de faptul că incompetența și abureala guWERNanților - cărora nu am nici-un motiv să le spun „guvernanții noștri” - le servesc mingea mult dorită nu doar euroscepticilor, ci și până fanaticilor negativiști care, nu de azi de ieri, sapă cu înverșunare la temeliile construcției europene. Construcție care și așa se confruntă cu mari dileme și convulsii interne.
Citește pe Antena3.ro
