x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Actoria a început de la o amigdalită şi un sifon

Actoria a început de la o amigdalită şi un sifon

de Florin Condurateanu    |    04 Dec 2019   •   07:30
Actoria a început de la o amigdalită şi un sifon

Multe situaţii decisive pornesc de la o întâmplare aparent banală. Alegerea unei meserii este hotărâtă adesea de o hachiţă a destinului. Unii au ajuns mari actori de la câte o secvenţă de viaţă care nici pe departe nu prevestea aşa ceva. Vasile Muraru era un copil de ţăran cu poftă neostoită de a citi cărţi, dar totuşi e anevoios să ajungi actor de prima linie dintr-un sat pierdut printre frumuseţile Neamţului. Ideea de a încerca meseria scenei şi ecranului a pornit de la amigdalita unei colege de şcoală primară. Învăţătorul lor din comună a pus la cale o scenetă din „Amintiri din copilărie” a lui Creangă, pentru serbarea de sfârşit de an. Colega lui Muraru trebuia să joace rolul elevei Smărăndiţa Popii din scriitura de mare sensibilitate a lui Creangă. Doar că mai erau puţine zile până la serbarea şcolară şi fetiţa aleasă pentru rolul Smărăndiţei a făcut amigdalită, abia vorbea de amigdale mari infectate şi aducătoare de febră. În disperare de cauză, învăţătorul, regizor ad-hoc, l-a distribuit pe Vasile Muraru în rolul silitoarei fete a popii din „Amintiri” să joace în travesti. Vă daţi seama cum arăta Smărăndiţa Popii în interpretarea băiatului urâţel, cu ditamai nasul, având pe cap o băsmăluţă şi nişte cozi ataşate cu lipici. Dar de la bucuria acestui rol în travesti a purces drumul talentatului Muraru spre scena de revistă, televizor şi filme. Teribil a pornit şi drumul în actorie al popularului, îndrăgitului Sebastian Papaiani. Terminase liceul în Piteştiul natal, iar familia îl dorea un economist priceput după studii de profil la ASE. Până să încerce la facultate, Papaiani s-a angajat la o întreprindere piteşteană din cooperaţie, unde era băiatul bun la toate. Descurcăreala lui era folosită mai ales de director, îl însărcina să-i rezolve toate treburile gospodăreşti. În ziua cu pricina, directorul s-a dus la repetiţia brigăzii artistice a întreprinderii, dar l-a însărcinat pe Papaiani să-i umple sifoanele. Sebastian s-a achitat de misiune şi a venit să-i arate succesul cu sifoanele directorului, care stătea în sala de festivităţi lângă o doamnă elegantă. Papaiani ridică triumfător sifoanele să se vadă că sunt umplute, dar un sifon se descarcă şi o face ciuciulete pe doamna frumoasă de lângă director. „Dispari, caraghiosule, ai udat-o pe doamna actriţă!”. A doua zi, actriţa a sunat la uşa tatălui lui Papaiani: „Domnule, fiul dumeavoastră a făcut o asemenea mutră când m-a udat cu sifonul, încât trebuie să se facă actor!”.

 

Florin Condurăţeanu

×