Aderare cu reflexe neeuropene

Votul de miercuri de la Strasbourg ar fi trebuit sa ne umple de optimism, asa cum politicienii neaosi ne sugereaza cu fiecare ocazie.

Si asta in ciuda avertismentelor celor care indeamna la prudenta, afirmand ca integrarea nu inseamna numai "lapte si miere", ci munca, multa munca. ("Tot la greu ne asteptam. Daca nu muncim, nu ne da nimeni" sau "Eu zic ca ar trebui sa fie bine, dar nu stiu cat de bine... Nu ne da nimeni, pana nu avem nimic", vorba unor tarani "trascaiti" din Valcea.) "O fi ceva si cu integrarea asta", isi spun romanii in ignoranta lor bolovanoasa, caznindu-se sa priceapa rostul Romaniei intr-o Europa plina de framantari si orgolii. Iar cand il intrezaresc, presa straina se arata necrutatoare: "Parlamentul s-a dovedit, din nou, perfect schizofrenic, votand, cu o majoritate zdrobitoare, in favoarea aderarii Bulgariei si Romaniei si indicand, in acelasi timp, toate argumentele care pledau pentru o decizie contrara". Care va sa zica, o liota de parlamentari schizofrenici ne-a facut hatarul, acceptandu-ne in preajma lor cu toate pacatele noastre stiute si nestiute inca. Or, tocmai de aceea n-am fost capabil sa ma bucur pentru votul de saptamana trecuta. In atmosfera sanatoriala creionata nemilos de cotidianul francez Le Figaro, cui ii arde sa topaie euforic, de vreme ce se insinueaza frust ca doar niste bolnavi rupti complet de realitate erau in stare de o asemenea bizarerie? Si tot de aia imi este greu sa inteleg aprehensiunile "simpaticei" Monica Macovei (in viziunea "prietenoasa" a penelistului Dan Cirlan), marturisite in sedinta de Senat avand pe ordinea de zi descalcirea stufoasei declaratii de avere ("Modificarile deja operate de parlamentari fac declaratiile de avere mai putin stricte, si asta inseamna o nota proasta din partea organismelor europene"). Pai, e normal sa ne mai pese de euro-organismele, altfel onorabile, diagnosticate cu grave tulburari de sanatate mintala de chiar euro-ziare prestigioase ?

Iritat de observatiile din media occidentala, presedintele Basescu a sarit ca ars, limitandu-se sa declare: "As fi tentat sa ii raspund intr-un mod la fel de transant, dar nu voi face nimic". Desi profund tulburat de articolul ziaristului Michel Bernier, vorbaretul locatar al Cotrocenilor a tacut, ceea ce i s-a intamplat foarte rar in cariera sa politica. Se pare ca gafele anterioare (cele cu "tainul" si cu multumirile adresate "decentilor" rapitori de miscoci si ohanesieni bastinasi fiind de-o trista si nedorita popularitate) l-au silit sa-si tina gura, nu inainte de a glosa pe marginea "ostilitatii Europei Occidentale fata de America" si de a critica atitudinea pasiva a UE ("Ar fi timpul ca UE sa renunte la politica pasiva, prin care ii bate amabil pe umar pe oameni si ii felicita. Este nevoie de un ajutor concret"). La urma urmei, reticenta Apusului la proiectul Europei largite este fireasca, intrucat noilor membri li se vor aloca fonduri importante - de pilda, 7,9 mld. de euro vor lua drumul Romaniei si Bulgariei pentru sectorul agricol, bani obtinuti din economiile agricole ale Uniunii - , ceea ce justifica virulenta euro-scepticilor. Tarile comunitare, confruntate de curand cu simptomele recesiunii, sunt puse intr-o situatie delicata si dilematica. Expansiunea militara si economica fara precedent a SUA le determina la compromisul primejdios si costisitor al extinderii UE pana in vecinatatea spatiului ex-sovietic. Demersul acesta riscant presupune circulatia libera a fortei de munca dinspre Est spre Vest, cu consecinte incalculabile pentru euro-civilizatiile apusene. Deja, germanii, spaniolii, francezii si austriecii sunt exasperati de valurile succesive de "migratori" estici, intru bunastarea carora, se obliga, culmea !, sa pompeze si resurse financiare. Pe de alta parte, depasirea crizei nu e posibila decat prin euro-globalizare, adica prin realizarea de profituri importante pe seama costurilor de productie scazute din fostul bloc socialist. Acesta este si scopul pentru care UE pare ca investeste in economiile falimentate programatic, cea romaneasca fiind una dintre ele, in ciuda prognozelor deloc incurajatoare. Euro-temerea are corespondent si la noi, in lumea inapoiata a satului, dar ea se exprima diferit: "Are (n.a. - femeia) si ea un pas: de ce da statul bani la tineri sa stea acasa si ei, batranii, se duc la munca cu fasole si loboda in traista, iar astia ii pandesc cand pleaca de acasa si ii fura" (articolul "Vox populi - Meciul de la Strasbourg, cu rezultat necunoscut in Valcea", semnat Toma Roman jr. si Doru Cobuz si publicat in cotidianul Jurnalul National din 15.04.2005). Si-atunci de ce sa ne mire reactia sovina a acelui DJ din Spania la adresa "curvelor de romani"?

Din articolul cu pricina am aflat, de asemenea, si ceva neplacut, anume ca dl Basescu nu are "reflex european". Reprosul, explicat prin pozitia pro-americana exprimata fatis in majoritatea luarilor de cuvant, are, cred, si suplimentare motivatii. De exemplu, ultimele interventii publice ale Preaimplicatului, ocazie cu care acesta s-a comportat neeuropean, starnind uimire si ingrijorare in mediile interne si internationale. Caci nicaieri un sef de natiune europeana nu transforma Presedintia in purtatoarea de cuvant a Parchetului (anuntarea misterioasa a retinerii "gainarului" Omar) si nu vadeste atata pudoare cu procurorii care favorizeaza infractorii ("Unii dintre procurorii anticoruptie ii informeaza pe cei cercetati in dosarele instrumentate de ei sa nu se prezinte la audieri pentru ca urmeaza sa fie arestati"). Deunazi, succesorul Preacinstitului Iliescu a recunoscut ca informatiile care vin "pe canalele serviciilor secrete" sunt transferate "celor care pot lua masuri imediat". Cu alte cuvinte, "Nu le tin informatiile ca sa fac jocuri cu ele", s-a jurat domnia sa, in pofida numeroaselor suspiciuni. Daca e sa dam crezare povestii cu procurorii care "stau de sase" in preajma interlopilor intens mediatizati, "omisiunea" deconspirarii si anchetarii acestora face ca interventia basesciana sa fie inteleasa doar ca fumigena menita sa creeze confuzie. Sau ca metoda perfida de santajare a magistratilor respectivi si de "sensibilizare voluntara" la orice comanda politica. Iar noi vom fi indreptatiti sa-l banuim pe presedinte ca face jocuri periculoase, in timp ce alde Bernier il vor acuza in continuare de "reflexe neeuropene". Sa fie oare si excesiva implicare, cam neconstitutionala uneori, un "reflex neeuropean"?