Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Nouriel Roubini - proorocul crizei - pare să fie surprins de “cutremurul” din Cipru din moment ce n-a anticipat că deponenţii de la bănci vor fi jefuiţi de state şi vor dispărea paradisurile fiscale ca să nu aibă nicio cale de scăpare cei care fug de atrocităţile fiscale comise de politicieni. |nsă e adevărat că Roubini a vorbit, în toamna anului trecut, de o furtună economică care va devasta lumea în 2013.
Da, dar chiar dacă mediul financiar îi dă mult credit lui Roubini, pe care-l alintă cu apelativul Dr. Doom, există profeţi care au previzionat cu mult înaintea lui dezastrele, precum Nassim Nicholas Taleb, pe baza conceptului de lebădă neagră. Taleb precizează în cartea sa “The Black Swan: The Impact of the Highly Improbable” - scrisă în 2007 şi revizuită în 2010 - că globalizarea nu are numai părţi bune: creează o fragilitate de ansamblu, reducând volatilitatea şi oferind aparenţa unei stabilităţi. Cu alte cuvinte, “creează lebede negre devastatoare”.
Nassim Taleb continuă spunând (reiterez, cu mult înaintea lui Roubini) că “nu am mai trăit niciodată sub ameninţarea unui colaps global. Instituţiile financiare au fuzionat, constituind un număr mic de bănci foarte mari. Astăzi aproape toate băncile sunt interconectate”.
Aşadar, ecologia financiară s-a umflat, dând naştere “unor bănci birocratice gigantice şi incestuoase, când cade una, cad toate”, menţionează Taleb. Concentrarea tot mai mare a băncilor pare să aibă drept efect reducerea probabilităţii de apariţie a unei crize financiare, “dar dacă aceasta totuşi apare, ea se desfăşoară la scară globală şi ne afectează foarte grav”. Am trecut “de la ecologia diversificată a băncilor mici, cu politici de creditare variate, la un cadru mai omogen al firmelor care seamănă toate între ele”.
“Este adevărat, avem mai puţine eşecuri acum, dar când vor apărea ... Gândul acesta îmi dă fiori”, scrie Taleb. Şi conchide: “Vom avea crize mai puţine, dar mult mai grave. Cu cât mai rar este evenimentul, cu atât mai puţine cunoaştem despre probabilitatea de apariţie a acestuia. Asta înseamnă că ştim tot mai puţine lucruri despre posibilitatea de apariţie a unei crize”.
|mi place foarte mult observaţia lui Taleb că am trecut de la bănci mici, cu politici de creditare variate, adică orientate accentuat spre client, luat ca individ, la giganţi birocratici standardizaţi, care vizează categorii de clienţi. Dar ştiţi ce mi-a răspuns preşedintele Consiliului Concurenţei, în octombrie 2011, când l-am întrebat ce părere are de faptul că, în 1940, în România existau 400 de bănci, iar acum sunt doar 40? Că asemeni altor sectoare economice şi sectorul bancar cunoaşte o tendinţă de globalizare. Nu trebuie uitat nici faptul că în perioade de criză, agenţii economici tind să se concentreze pentru a depăşi dificultăţile pe care le au. De asemenea, nevoile consumatorilor au devenit tot mai complexe, iar în dorinţa de a răspunde cât mai bine acestora este nevoie ca băncile să ofere o gamă cât mai largă de produse şi servicii, ceea ce duce inevitabil la creşterea gradului de concentrare a sectorului bancar.
