Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Adrian Mutu joacă fotbal din nou. La Fiorentina. Semn bun, semn că problemele medicale cu care s-a confruntat rămân într-o nefericire trecută. Salut revenirea lui Mutu în meserie şi nu-i doresc decât să-i fie bună sănătatea. Nici cu preocuparea sa pentru echipa naţională nu-i stă rău. Numai că voltele năbădăioase prin care şi-a sabotat cariera l-au retrogradat din postura de titular la cea de aspirant. Iar Adrian Mutu trebuie să conştientizeze situaţia în care se află. Să accepte ideea că o astfel de candidatură se cere a fi susţinută de corvoadă onestă. Fumurile născocite în singurătăţi filosofale nu-i sunt de nici un folos. Atitudinea polemică, revendicativă, nerecunoaşterea cinstită şi în totalitate a propriilor greşeli, încercarea derobării prin culpabilizarea altora nu fac decât să-l îndepărteze şi mai mult de echipa naţională.
Adrian Mutu, mai ţâfnos decât îi permite situaţia în care se află, a afirmat că este de acord să ceară iertare pentru maniera în care a părăsit naţionala după meciul cu Serbia. Dar atât! Zice el că alte motive de penitenţă n-ar exista. Dacă realitatea ar putea fi îngropată în uitare de pe o zi pe alta, n-am avea argumente să-l contrazicem pe Mutu. Numai că, din păcate, oricât ne-am dori noi sau el, apăsarea unor amintiri neplăcute nu graţiază atât de repede memoria. Nu vrem să discutăm şi despre prestaţia dubios de palidă prin care Mutu a onorat meciul cu Serbia. Poate că în acel moment n-a putut omul mai mult. Ne amintim însă că înainte de meciul de la Belgrad a fost meciul de la Paris. Acolo unde Răzvan Lucescu l-a invitat pe Adrian tocmai pentru a-i oferi prilejul unei expuneri favorabile. Nu intrăm în amănunte care fac deliciul presei zburdalnice. Îl invit însă pe Adrian Mutu să-şi amintească cum a sosit la respectiva întâlnire, când şi unde a plecat de la meci. Este acesta un singur exemplu. Nu vreau să ofer şi alte repere ale unor astfel de aduceri aminte, deşi ele abundă. Spun doar că asemenea întâmplări vor înceta să mai frecventeze memoria doar atunci când vor fi înlocuite de împliniri care acum sunt doar povestite.
Răzvan Lucescu nu se va lăsa convins de discursurile angajante. Pe Răzvan Lucescu nu-l simt nici stârnit mai mult decât este cazul, nici definitiv şi irevocabil în deciziile sale, aşa cum afirmă marginalii neinformaţi. Răzvan Lucescu îmi pare doar profund dezamăgit. Iar dezamăgirea sa este pe deplin justificată. Fiindcă, din momentul preluării naţionalei, Răzvan a făcut tot ce era omeneşte posibil pentru reabilitarea imaginii publice a derutatului Mutu. Iar Mutu a primit total necuviincios acest sprijin. De aceea telefoanele căinţei, oricât ar fi ele de insistente, nu vor produce efecte. Răzvan Lucescu şi-a asumat responsabilităţi şi obiective a căror împlinire sau neîmplinire se va constitui în calificative personale. Are aşadar dreptul şi chiar obligaţia de a nu face concesii atunci când este vorba despre echipa naţională. Dacă Adrian Mutu va dori cu adevărat şi va reuşi să iasă din fundătura conflictelor pe care le-a creat, dacă Adrian Mutu va demonstra că poate ajuta echipa naţională fără riscul de a altera atmosfera din intimitatea lotului, atunci i se va răspunde după cum aşteaptă. Nu la telefon. Ci printr-o simplă convocare.
