Adrian Sobaru şi croitorii de ştiri

Pentru presa, destinele au devenit niste baloti de stofa. Se decupeaza o zi din viata unui om, o atitudine, un citat si se croieste, dupa model, stirea. Peste care se apleaca apoi sa brodeze, maruntel si apasat, zeci de priceputi intr-ale impunsului cu acul.

Pentru multi dintre jurnalisti, Adrian Sobaru n-a fost niciodata mai mult decat un simplu subiect de presa. Nu au fost interesati de drama prin care trece acel barbat, tatal unui copil autist. Autismul nu aduce rating. De la inceputul acestui an a intrat in vigoare o lege ce prevede accesul liber la terapie pentru copiii autisti. Pentru ca nu are nici acum norme, legea nu poate fi aplicata, insa n-am vazut, in sase luni de zile, nici un brea­king news pe acest subiect.

Interesant, la Sobaru, a fost doar zborul din balcon. Raspundea la toate intrebarile unei stiri. La intrebarea "de ce?" au stiut sa ras­pun­da, mai bine decat electricianul de la televiziune, cei care au brodat apoi pe petecul vietii lui.

Apoi, de la externarea din spital si pana marti seara, Sobaru a disparut de pe ordinea de zi a presei. Cei care l-au compatimit si-au solidarizat cu el declarativ si-au indreptat verbele si emotia spre subiecte mai ofertante. Marti insa, cand Sobaru a fost chemat la Sectia 17 de Politie, te­levi­zi­unile s-au simtit datoare sa em­patizeze iar. O publicatie online anunta, seara tarziu, ca "Adrian So­baru a fost chemat la Politie, pentru ca a sarit de la balconul Parlamentului". La subsolul stirii in care se sub­linia ca "lui Sobaru i s-a facut do­sar penal pentru ca a protestat", era atasata citatia de politie. Acolo scria, lizibil, ca acesta, neavand nicio calitate, era chemat "in cauza pri­vind L319/2006". Adica Legea 319/2006 privind protectia si securi­ta­tea muncii.

Cateva minute mai tarziu, televi­ziunile de stiri anuntau, super-breaking-news, ca "Sobaru este cer­ce­tat penal". Fara prea multe infor­ma­tii, dar plini de pareri, comentatorii il aruncau pe telespectatorul So­baru, de pe marginea balconului casei sale, direct in bulaul politiei. E felul in care mass-media stie sa dea, adesea, o mana de ajutor oamenilor deveniti subiecte. A doua zi, Politia Capitalei a fa­cut precizarile ne­cesare: inca din de­cembrie fuse­se inceputa ancheta pentru a se stabili daca incidentul din Parlament este sau nu accident de munca; Sobaru a fost audiat abia acum pentru ca nu era uman sa chemi la declaratii un om cu capul ban­dajat; el nu a fost niciodata cer­ce­tat penal, iar politia, stabilind ca nu e vorba de un accident de mun­ca, a propus neinceperea urmaririi pe­nale fata de angajator, adica fata de Societatea Romana de Televi­ziune.

Niciun breaking news cu acest comunicat. O stire scurta, la o televi­ziune: "Dosarul in care era cercetat Adrian Sobaru a fost inchis". Pentru opinia publica, in mai putin de o ora de talk-show in prime-time, ta­tal copilului autist a fost cercetat, in­culpat si condamnat. N-are drept de recurs la morala, pana cand circumstantele nu-l vor arunca, din nou, pe masa creatorilor de stiri. Pen­tru presa, destinele au devenit nis­te baloti de stofa. Poate si de ace­ea, pentru consumatorii de mass-me­dia, facatorii de stiri nu mai sunt azi decat niste croitorasi, nici macar plini de vitejie.