Afacere

Afacere de familie. Îi văd în fiecare zi, în autobuz.  De mai bine de un an.  La început a fost mama lor. Apoi  fata. Săptămâna trecută a apărut şi fiul (sau fratele mamei). Toţi trei seamănă foarte mult şi dacă nu ai vedea atitudinea mai autoritară a mamei ai crede că, de fapt, sunt fraţi.

Se urcă în autobuzele nu prea aglomerate, ţin în braţe o cutie cu tot felul de nimicuri, şi încep să-şi laude marfa. Vorbesc pe nas şi parcă îngână o melodie: "Ace de siguranţă. Un leu. Brichete. Un leu. Lanterne. Un leu cincizeci. Aprinzător de aragaz. Patru lei. Leucoplast. Un leu. Evantai. Doi lei...”. Când a fost caniculă evantaiele se vindeau la suprapreţ – la patru lei, şi se vindeau binişor.

Uneori sunt curse în care nu vând nimic. Dar aşteaptă următorul autobuz şi o iau de la capăt ."Ace de siguranţă. Un leu. Brichete. Un leu. Lanterne...”.

Fiecare vinde în alt autobuz. Din când în când se întâlnesc să facă socoteli.

Sunt curat îmbrăcaţi, sunt respectuoşi, încearcă să nu deranjeze. Doar să-şi vândă marfa. Au găsit o metodă de supravieţuire. Duminică au lipsit de la întâlnire. Sper să nu-i fi luat cineva de … evazionişti.