Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Presa sportivă este sfâşiată în interes de două teme care reclamă cu lăcomie egală spaţiul de afişare. Mişcările seismice de la Steaua şi succesul Şahtiorului în returul cu Roma catalizează reacţii până la impresia unor întâmplări mondiale.
Făcătura este aninată pe înălţimea superlativelor de nişte săraci ai meseriei, uşor de cumpărat, uşor de ghidonat. Depăşind însă cu înţelegere derapajele mediatice, putem forţa între cele două evenimente o vecinătate care ne ajută să comparăm şi să înţelegem mai bine aplicaţiile omeneşti capabile să facă diferenţa între împlinire şi eşec. Ne ajută să înţelegem cum pot fi atât de diferite două lumi care, altfel, aparţin aceleiaşi geografii aproximative.
Gigi Becali şi Rinat Ahmetov au făcut un ban grămadă cam în aceeaşi perioadă şi în acelaşi hazard al tranziţiei. Îmbelşugarea băftoasă a fost afişată în România arogant şi fără teamă, ameninţările concurenţiale rezumându-se, de obicei, la o sublimă cârdăşie. Gigi Becali este victimă exemplară a acestor obişnuinţe păguboase.
Orfanii imperiului, cum foarte inspirat îi numea Paul Lăcătuş, ziarist de bună pricepere, au cheltuit mai multă duritate pentru împlinirea lor economică. Şi, implicit, mult mai multă minte. Pe ruinele fostei Uniuni s-a lucrat cu duritate extremă, s-a lucrat cu degetul pe trăgaci. Iar cine nu a avut suficientă minte pentru a se proteja în faţa riscurilor a fost înghiţit de concurenţă. Învingătorii au marcat astfel o mai consistentă acumulare de capital şi, foarte important, au probat şi destulă chibzuinţă în gestionarea investiţiilor ulterioare. Din această devenire total diferită rezultă şi marile dieferenţe comportamentale care îi separă pe Gigi Becali şi pe Rinat Ahmetov. Iar prăpastia dintre cei doi se cască şi mai mult atunci când diferenţa este făcută de rezultatele pe care fiecare dintre ei le-a obţinut în urma întreprinderilor la care s-au angajat.
Gigi Becali s-a jucat de-a patronul la Steaua. Când era mai timid în pornirile sale şi a mizat pe meseriaşi, a avut prilejul să se mai fălească şi cu ceva performanţe. Când şi-a luat maidanul la purtare, lui Gigi Becali nu i-a mai rămas decât şansa de a se lăuda cu deciziile sale dictatoriale. Băiat bun. Dar paranoia l-a pus pe jar. A schimbat antrenorii mai des decât îşi schimbă şosetele. A vânturat pe la Steaua plutoane de jucători. Mulţi dintre ei recomandaţi dubios, cu mare pompă, şi, apoi, înlăturaţi cu şut în fund şi strigarea de mare forţă a lui fac ce vreau la echipa mea. Altfel spus, Gigi a practicat reţeta perfectă a eşecului. Mihai Stoica a ajuns să fie mai bun pentru Gigi Becali decât a fost, de pildă, Victor Piţurcă. Pentru că Victor Piţurcă nu accepta compromisul. Mihai Stoica, în schimb, a rafinat cu mare subtilitate compromisul în beneficiul propriu. Chiar şi atunci când îşi face talpă din genunchi Mihai Stoica vrea să ne convingă că cerşeşte demn.
Gigi Becali l-a ales pe Mihai Stoica. Pe cel care rămâne fiindcă nu mai găseşte el un alt cuier de care să atârne atât de confortabil. Lăcătuş a plecat.
Gigi îl păstrează pe cel despre care declara, fără supărare: „Mihai Stoica spune că are credit total? Are credit să se supună ordinului meu. Eu conduc. La mine nu contează decât eu. N-o să răspundă Lăcătuş în faţa lui MM. MM e ceva în faţa căruia Lăcătuş nu răspunde”.
Citește pe Antena3.ro
Rinat Ahmetov l-a ales pe Mircea Lucescu. A ales meseriaşul. Diferenţă de opţiune. Iar la Şahtior, într-un moment anume, cel care dădea semne că şi-a pierdut răbdarea era antrenorul. Era chiar Mircea Lucescu în perioada în care declara că legăturile frăţeşti dintre Dinamo şi federaţia de la Kiev îl împiedică să facă performanţă în Ucraina. Atunci, Ahmetov i-a împrumutat lui Lucescu din echilibrul său. Ştia ce face. Nu era un împrumut gratuit. I-a pus la dispoziţie timp şi, în plus, foarte mulţi bani. Pentru a construi. Anii n-au trecut degeaba. Lucescu a construit. Iar acum Şahtiorul se califică mai departe în Liga Campionilor. În timp ce Steaua agitatului Gigi Becali se află în faţa unui nou început. Tot cu MM, dar fără perspective.
